Pe cine trebuie să iubim mai mult?

Puneţi această întrebare relativ simplă unui număr de perasoane şi veţi constata cele mai bizare răspunsuri. Sora mea cea mică (dna. preoteasă Pintican Maria) îmi povestea cum la Şcoala Sanitară, prin anii ’70, într-un interludiu în timpul orei, elevele, adolescente, l-au întrebat pe unul din profesori:
-Pe cine iubiţi dv. cel mai mult?
-Maşina! a zis domnul prof. fără să stea mult pe gânduri.
-Maşina?? au sărit multe dintre ele, mirate foarte. Nu soţia?
-Nu, nu! cel mai mult îmi iubesc maşina!
Erau vremurile când cei care reuşeau să aibă un hârb de „Dacie „ erau socotiţi şi se socoteau fericiţii soartei.
Nici nu e de mirare că unii vor spune şi azi că iubesc şi ei maşina lor teribil de scumpă, adusă de la mari depărtări, de cască lumea ochii, alţii casa lor cu piscină, contul gras de milioane sau chiar miliarde de euro sau alte trăznăi. Un ofiţer nazist dintr-un lagăr de concentrare era cunoscut pentru afecţiunea ce i-o purta unui câine al său, pe care-l adora. Alt ofiţer care nu se sfia să împuşte un om pentru o nimica toată era un adorator al gingaşelor flori. Când deţinuţii au înţeles aste capricii pătimaşe, chiar au profitat de aceste slăbiciuni şi i-au ameninţat: „vedeţi domnu sturmbanfuhrer, că dacă îl trimiteţi la spânzurătoare pe Z, prietenii lui vor să vă omoare câinele (să vă calce straturile cu flori.)” Şi...au avut succes.
Alţii ne iubim cu disperare unicul copil sau nici nu ştim că am făcut din el un adevărat idol, uitând că e darul lui Dumnezeu şi El îl poate lua iar la cereasca sa Împărăţie. (Pe pământ nu ne supărăm când auzim că Regele cheamă pe fiul nostru pentru a sluji la palat, dar când îl cheamă Dumnezeu la cele cereşti, mai minunate, plângem şi bocim în deznădejde.) Alţii ne iubim soţia sau mai ştii?...amanta sau chiar amantele. Întrebaţi pe un călugăr sau un bun creştin:
-Iubeşti oamenii? Pe toţi oamenii?
-Da! ne va răspunde. Pe toţi! Îi socotesc fraţii mei, după cum ne-a învăţat domnul HRISTOS.
Am văzut cam ce răspunsuri dăm noi adulţii. Nu le putem contesta ca nefiind bune. Ba-s bune FOARTE-FOARTE-FOARTE. Doar că nu sunt la locul lor. Să existe, da, însă nu în primul plan. Ordinea e alta! Mâine vom întreba puţin şi copiii.