„Pe pământ pace şi bunăînvoire”

De curând am scris un articol în care îndemnam pe greco-catolici la pace şi colaborare cu ortodocşii, aşa cum se întâmpla cu ani în urmă, înaintea venirii comuniştilor în România.

Dl. Dan Popescu a scris un articol documentat prin acte despre trecerea unei părţi a Bisericii Ortodoxe la Greco-Catolici în timpul regimului austro-ungar (Răsunetul, 26.11.09): Istoria Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania (Cap. 7), cu subtitlul: „Dezbinarea Bisericii Ortodoxe din Transilvania în 1698-1701”. Nu mă îndoiesc că acest articol face parte dintr-o carte a domniei sale în care sper cu toată tăria că nu rămâne la critica aspră a lui N. Iorga referitoare la Unirea cu Roma şi recunoaşte în mod ştiinţific şi foloasele româneşti aduse de această unire, pe vremea aceea, prin întemeierea de şcoli în limba română, prin lucrările savante ale Şcolii Ardelene referitoare la limba şi istoria noastră şi la originea noastră daco-romană. Numele: Timotei Cipariu, Petru Maior, Gheorghe Şincai, Simion Bărnuţiu, Samuil Micu etc., sunt nume de greco-catolici care au făcut cinste culturii româneşti! Activitatea lor, în curentul latinist, a adus beneficii istoriei noastre şi fiinţei româneşti, atât de apăsate în timpul austro-ungar. Sper că domnul Popescu, fiind cercetător ştiinţific, obiectiv, le va fi recunoscut meritele deosebite în cartea domniei sale.

De aceea consider că fragmentul publicat de domnia sa în „Răsunetul” nu se rezumă la condamnarea episcopului Atanasie, care s-a purtat urât şi cu vestiţii primi reprezentanţi ai Şcolii Ardelene, dar nu specifică aceasta.

Tonul războinic de ambele părţi trebuie să dispară în zilele noastre, pentru că este vorba de două biserici româneşti, cea greco-catolică parte integrantă a Bisericii Ortodoxe, prin ritul, rugăciunile, neincluderea la Credeu a „fillioque” etc. Dezbinarea a fost introdusă în zilele noastre mai ales de cei care profită de ura între fraţi! Trebuie recunoscut faptul că obiectivitatea ştiinţifică ne ajută să renunţăm la ea. Ne ajută, însă, mai ales, simţul identităţii noastre naţionale. O ţară destul de mică, aşa cum e România, are nevoie de colaborarea românilor între ei şi de unitatea respectului pentru strămoşii noştri. Numai aşa putem rezista la valurile de deznaţionalizare care se perindă în diferite feluri asupra noastră. Cereţi-le episcopilor să iniţieze buna înţelegere între românii ortodocşi şi greco-catolici şi să renunţe la acuze care adesea sunt nedrepte. Adevărul e la MIJLOC! Îndemnul vă vine de la o fiică de fost preot greco-catolic, devenit ortodox!