Macarie Drăgoi – Ortodocşi şi greco-catolici în Transilvania

Episcopul Macarie Drăgoi al Europei de Nord, originar din judeţul nostru, de la Spermezeu, şi-a publicat de curând, la Editura Presa Universitară Clujeană, teza de doctorat „Ortodocşi şi greco-catolici în Transilvania (1867-1916)” susţinută în cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă a Universităţii Babeş-Bolyai, sub îndrumarea pr. prof. univ. dr. Alexandru Moraru.
Cartea surprinde în cele 500 pagini mărturii şi mărturisiri despre realităţi petrecute, în care se doreşte evidenţierea adevărului faptelor istorice. Rădăcinile studiului pornesc de la dezbinarea bisericească din 1698, lucrarea desfăşurându-se în intervalul istoric 1867 (începutul dualismului austro-ungar) şi anul 1916, când s-a dus spre cele sfinte mitropolitul ortodox Ioan Neţianu al Ardealului. Perioada studiată ne aduce în faţă câte trei ierarhii de seamă din partea Bisericii Ortodoxe şi trei vlădici din partea Unită. Este vorba despre mitropoliţii Andrei Şaguna, Alexandru Sterca Şuluţiu, Miron Romanul şi Ioan Vancea, Ioan Neţianu, Victor Mihalyi de Apşa. În această perioadă, pe plan bisericesc, întâlnim înfăptuiri majore în sânul bisericilor româneşti transilvane, pomenind aici înfiinţarea Mitropoliei Române Unite. Cu sediul la Blaj (1853) şi reînfiinţarea Mitropoliei Ortodoxe a Transilvaniei (1864, cu Scaunul la Sibiu).
Trecerea în revistă a acestui parcurs istoriografic pune în evidenţă existenţa unei baze documentare bogate şi integrale, episcopul având un aparat bibliografic extraordinar, atât cu documente inedite, cât şi cu statistici din care surprinde, pentru prima dată sub forma convergenţelor şi divergenţelor, adevărul istoric. Cartea este sub semnul întâlnirii paşnice, istoria celor două comunităţi fiind pusă faţă în faţă prin valorificarea, în primul rând, a istoriografiei bisericeşti provenite din fondurile documentare, de la arhivele din Alba, Bistriţa, Sălaj şi Cluj.
Prin structura aleasă, cartea este un ghid pentru cei care studiază această perioadă religioasă a Transilvaniei fiind, în acelaşi timp, o enciclopedie pentru localităţile din Transilvania, fiecare fiind prezentă cu istoria sa religioasă. Structurată pe patru capitole, cartea surprinde legătura dintre biserică, naţiune şi societate, rolul bisericii în susţinerea mişcării naţionale româneşti, raporturile dintre ierarhi, existenţa şcolilor confesionale, dimensiunea demografică şi legislativă a biconfesionalismului românesc, căsătoriile mixte, convertirile individuale. Cazuri concrete ales schimbărilor de confesiune sunt cele de la Apahida, Rogoz, Săcel, Stârciu, iar legat de instituirea preoţilor avem cazul de la Feldru.
Concluzia ar fi că prezenţa celor două biserici româneşti în viaţa societăţii transilvane din a doua jumătate a secolului XIX-lea şi începutul secolului XX a fost una constantă şi de implicare. Episcopatul Ortodox şi Greco-Catolic din Transilvania s-au aflat de multe ori în faţa unor probleme de interes comun, a căror rezolvare a presupus depăşirea neînţelegerilor confesionale. Cele două familii ale românilor au ştiut să se implice prin ierarhia lor şi prin preoţimea de parohie în susţinerea interesului naţional. În perioadele critice pentru români, biserica a ştiut să-i adune pe credincioşi şi să-i mobilizeze nu numai în vederea păstrării şi consolidării spiritualităţii creştine, ci şi pentru apărarea drepturilor şi a idealurilor naţionale. Ierarhii celor două confesiuni româneşti, în ciuda asperităţilor şi divergenţelor de opinie şi doctrină, au ştiut să folosească dialogul în relaţiile bisericeşti.
Ortodocşii şi Uniţii din Transilvania au convieţuit diferit în perioada de timp studiată, aflată sub semnul convergenţelor şi al divergenţilor, însă s-a învăţat mult din greşelile şi exagerările diferitor perioade, ruptura confesională a românilor transilvani resimţindu-se şi acum.
Cartea-document va fi, cu siguranţă, de acum încolo, un reper pentru istoria creştină zbuciumată a perioadei studiate, anexele documentare întregind cartea, dându-i astfel şi un rol arhivistic. Episcopul Macarie Drăgoi este cu adevărat un apărător al credinţei şi al valorilor naţionale, fapt izvorât din toate studiile publicate până acum.