POEZIA UNEI ZILE LA CCD BN

Ziua Internaţională a Poeziei a fost una luminoasă, dinspre exterior spre interior, şi anul acesta la Bistriţa. Prin atenţia doamnei Margareta Pop, bibliotecarul Casei Corpului Didactic, frumuseţea creaţiei lirice a devenit un eveniment care a oprit risipirea timpului.
Lucruri subtile şi de bun gust au fost pregătite pentru oaspeţii poeziei în incinta bibliotecii CCDBN. Astfel, pe lângă gazda mai sus amintită, care a şi moderat întâmplările zilei, Ionela Nuşfelean a reuşit surprindă publicul prin evantaiele multicolore (adevărate curcubee lirice) constituite din poezii selectate cu grijă. În centrul spaţiului de dialog au fost aduse mănunchiuri poetice de câte şapte înmulţite de trei ori. Au existat şapte poeţi bistriţeni, şapte poeţi în devenire, şapte poeţi universali, fiecare dintre ei reprezentaţi de către o creaţie lirică. Toate acestea, însumate, au avut ca rezultat o “altă matematică”, Poezia însăşi.
Primii care au fost invitaţi să aducă poezia în scenă au fost poeţii bistriţeni. Victor Ştir, Menuţ Maximinian, Victoria Fătu-Nalaţiu, Mirela Orban, Andreea Gal au citit din creaţiile proprii şi au răspândit emoţie. Alţi doi poeţi, Olimpiu Nuşfelean şi David Dorian, au fost recitaţi de către două iubitoare de poezie, fiind prezenţi prin esenţa creaţiei lor, versul. Descinderea acestor poeţi în public a fost, aşa cum s-a şi spus, motiv de bucurie reciprocă: aceea a poetului care iese din carte şi îşi vede cititorul reacţionând la poezia spusă şi aceea a degustătorului de liric (ieşit din anonimat, căpătând o înfăţişare) care observă înfiorarea slujitorului versului. E bucuria atingerii poeziei vii, izvorând şi transmitându-se direct.
De la poeţii consacraţi au primit cuvântul poeţii în devenire, şapte elevi care prin versurile lor au arătat nu doar că tinerii mai ştiu să scrie (bine), dar şi că poezia se încăpăţânează să râmănă mereu tânără. Chiar dacă hainele pe care aceasta din urmă le îmbracă se mai şi schimbă. Şi-au etalat frăgezimea şi fragilitatea “limbii poezeşti” Antonia Chiciudean, Antonius Chiciudean, Teodor Encean (toţi trei de la Colegiul Naţional “Andrei Mureşanu”), Ioana-Ilinca Moldovan (Şcoala Gimnazială “Ştefan cel Mare”), Roxana Deac (Liceul Tehnologic Lechinţa), Paula Suciu (Şcoala. Gimnazială “Avram Iancu”), Larisa Florea (Colegiul Tehnic “Grigore Moisil”), elevii bistriţeni fiind, de ani buni, şi membri ai cercului de creaţie literară la Palatul Copiilor. Nu doar că aceşti tineri poeţi au recitat cu suflet cald şi proaspăt, dar au făcut ca toţi cei prezenţi să rezoneze la melodia versurilor lor. O muzică a unor cuvinte simple, spuse însă copilăreşte. Căci aceasta este probabil minunea poeziei: de a te înfiora precum promisiunea primăverii.
Un moment aparte s-a dorit a fi şi oferirea unor preţioase “flori lirice” tuturor bibliotecarilor şcolari participanţi la eveniment. Astfel, organizatorii au dăruit poezii din creaţia Anei Blandiana, toate având autograful autoarei. Ca o încununare a frumosului, au fost recitate şi împărtăşite şapte dintre poeziile blandiene.
Finalul manifestării a coincis cu trecerea spre universalitatea poeziei. A fost un microrecital adunând laolaltă şapte poeţi universali susţinut atât de profesorii Ionela Nuşfelean, Ioan Sabin Mureşan şi Adrian Iliuţă, cât şi de elevii coordonaţi de aceştia. Din corola de minuni a poeţilor s-au numărat printre cei selectaţi Serghei Esenin, Rainer Maria Rilke, Shakespeare, Rabindranath Tagore, Sylvia Plath, J.L. Borges, Ana Blandiana. Alegerea Poetei noastre ca poet universal nu a fost deloc întâmplătoare, fiind un ambasador liric incontestabil, arătându-i-se o dublă preţuire: pe de o parte, pentru că ne aflăm în proximitatea zilei de naştere a locuitoarei “Patriei A4”, pentru afinităţile Micilor Blandieni Bistriţeni faţă de cea împreună cu care formează “Persoana întâi plural”, pe de altă parte.
Dezbaterea despre muzica din interiorul poeziei a închis, ca nişte coperte, prinosul de lirică vie care s-a revărsat în sala bibliotecii. Poezia este cea care reuşeşte să facă din cuvinte necuvinte, din gravitaţie levitaţie, din incolor curcubeu, din gălăgie melodie. Ea este motivul opririi noastre din iureşul nebun al vieţii şi ascultarea liniştii sufletului, ea este pauza albă şi tăcută dintre rânduri. Prin intermediul poeziei încetăm a avea “picioarele pe pământ”, începem să fim “cu capul în nori”. Şi, mai ales, începem să fim…
Iată de ce cred că 21 martie poate aduce un echilibru vieţilor noastre. Proza zilelor e mântuită de Poezia unei zile.
Pentru acest deosebit prilej de a fi împreună, îi suntem recunoscători iniţiatorului, moderatorului Zilei Poeziei – doamnei Margareta Pop, o gazdă minunată.