Poluare pe marginea căilor ferate

Întreb, din pură curiozitate, dacă cei de la Protecţia Mediului mai circulă şi cu trenurile locale, cele care fac legătura cu centrul de judeţ? Nu doresc un răspuns, ci vreau doar să aduc în atenţia acestora, dar şi a administraţiilor locale câteva exemple de cum se vede din tren grija pentru protecţia mediului. Şi am luat la întâmplare cursa Bistriţa-Luduş, veche de mai bine de un secol. Pornim din Gara Bistriţa-Nord, altădată o oază de curăţenie, pe vremea când aici gospodarii de la L8, şi nu numai, erau cu adevărat întreţinători ai spaţiilor verzi. După câteva sute de metri, înainte de Halta cunoscută sub numele de Fabrica Mecanică, de o parte şi de alta a căii ferate, în vecinătatea blocurilor, adevărate grămezi de gunoi de toate felurile şi calibrele. Ne apropiem de pasarelă, la ieşirea din Bistriţa şi, pe partea dreaptă, vedem, de asemenea, cum nişte „gospodari” obraznici au transformat zona într-o adevărată groapă de gunoi cu un miros pestilenţial. Nu vede probabil nimeni, mai cu seamă că la câteva sute de metri există blocuri şi vile luxoase, în care trăiesc, cu siguranţă, oameni gospodari. Dar, mai înainte de a ajunge şi în Halta Viişoara, acolo unde se circulă în vechiul spaţiu al Oborului, de o parte şi de alta a căii ferate se pot vedea urmele lăsate de călători şi, probabil, de cei din zonă. Trenul, confortabil de altfel, cu fotolii şi cu muzică populară, se opreşte şi la Sărata. În şanţurile din vecinătate, de asemenea, poluarea făcută de mâna omului este la ea acasă. În fosta Haltă un gospodar care locuieşte aici încearcă să facă puţină curăţenie. Ne apropiem de Sărăţel. Trecem podul, admirăm Valea Şieului plină de resturi şi intrăm cu viteză în gara altădată cu pretenţii în privinţa curăţeniei. În perimetrul acesteia e într-adevăr curăţenie, dar peste calea ferată imaginea care ţi se înfăţişează trece de orice închipuire. Ne întrebăm dacă aici este o altă groapă de gunoi? Pare de domeniul absurdului. Nu ieşim bine din gară şi la Căstăi, pe malul Şieului, altă sursă de poluare. Probabil aici se aruncă gunoaiele locuitorilor din zonă, deşi tomberoanele de pe marginea şoselei indică că firma de salubrizare îşi face datoria. La Arcalia aceleaşi imagini. Chiar în drum, în şanţuri vedem apă murdară, gunoaie, mirosuri, o situaţie ce denotă că pe aici gospodarii şi-au pierdut din îndemânarea de altădată. Nici la Chintelnic, în Punctul de oprire, situaţia nu este mai bună. Călătorii se împiedică de pet-urile şi gunoaiele lăsate, probabil, ca un semn că au trecut pe aici. Şi exemple de acest fel ar putea fi date şi de pe alte rute ale căii ferate.

Dacă tot se declanşează o curăţenie generală de primăvară, pe malul apelor, a şoselelor, ce ar fi dacă ar fi luate în vizor şi situaţiile întâlnite pe marginea căilor ferate? Ori, poate că prea puţini dintre cei responsabili mai circulă cu trenul…