După 40 de ani pe șinele căii ferate, trenul profesional al lui Grigore Silviu Guzu a ajuns la ultima cursă

După 40 de ani petrecuți pe șinele căii ferate, trenul profesional al lui Grigore Silviu Guzu a ajuns la ultima cursă. O viață ca şef de tren la CFR, trăită cu responsabilitate, rigoare și devotament. De-a lungul vremii a parcurs de mii de ori distanţa Ilva- Bucureşti, Timişara sau Iaşi. Erau vremuri în care trenul Iaşi Timişoara avea câte 15 vagoane, acum au rămas 3.
Îi dorim sănătate, liniște și bucuria timpului ce va fi petrecut, de acum, alături de cei dragi. Fie ca anii ce vin să-i fie senini, iar fiecare zi să poarte recunoștința drumurilor parcurse.
La mulți ani binecuvântați, de pensie ! Şi multe poezii frumoase ca rapsod al Văii Ilvelor!
...

După 40 de ani pe șinele căii ferate, trenul meu profesional a ajuns la ultima cursă.
Nu a fost o oprire obișnuită: în gară m-au așteptat familia și câțiva prieteni dragi, la o oră la care peronul e gol și satul doarme, dar iubirea nu. Zâmbetele lor au fost, poate, cea mai frumoasă primire din toate cursele mele.
Am avut privilegiul să fiu șef de tren, să port responsabilitatea fiecărei călătorii, să străbat mii de kilometri și să ascult mii de povești. Sunt recunoscător pentru colegi, pentru profesie și pentru toate lecțiile adunate în timp.
De acum încep o altă cursă, pe o altă linie: una mai liniștită, mulțumesc lui Dumnezeu, fără alarma ceasului, fără fluier, fără grabă. O linie în care vreau să mă bucur de copii, de nepoți, de familie.
Mulțumesc tuturor celor care au fost parte din acest drum.
Slujba mea
În 90, pe când destinul
M-a îndrumat spre CFR
Luat-am în primire trenul
Și am plecat în drumul meu.
Uniforma ce-am primit-o
Când la drum eu am pornit
Cu mândrie am purtat-o
Oriunde-am călătorit.
Și câte nopți nu am dormit
Și zile-n șir am circulat
Ca cei ce au călătorit
Să vadă locul destinat.
Trecut-au ani și ani de-atunci
Și trenul fluieră mereu
Dar nopțile par tot mai mici
Și drumul parcă-i tot mai greu.
În lunga mea călătorie
Cu greutăți și bucurii
Mă tot gândeam s-ajung cu bine
Acasă la ai mei copii.
La cei ce răul mi l-au vrut,
Așa din simpla lor mândrie,
Eu îi respect și îi salut
De zile grele să nu știe.
Doresc să trec cu bine toate
De îmi va fi cumva sortit
Să predau geanta de bilete
Să stau pe bancă, liniștit.