Pr. Vasile Beni: Dumnezeu aude întotdeauna rugăciunile părinţilor

Textul Evangheliei duminicii a zecea de după Rusalii: „În vremea aceea, s-a apropiat de Iisus un om, îngenunchind înaintea Lui și zicându-I: Doamne, miluiește pe fiul meu că este lunatic și pătimește rău, căci adesea cade în foc și adesea cade în apă. Și l-am adus la ucenicii Tăi, însă ei n-au putut să-l vindece. Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios și îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceți-l aici la Mine! Și Iisus l-a certat și demonul a ieșit din el și copilul s-a vindecat din ceasul acela. Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis de o parte: De ce noi n-am putut să-l scoatem? Iar Iisus le-a răspuns: Pentru puțina voastră credință. Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veți avea credință cât un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, și se va muta; și nimic nu va fi vouă cu neputință. Dar acest neam de diavoli nu iese decât numai cu rugăciune și cu post. Pe când străbăteau Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor și-L vor omorî, dar a treia zi va învia”(Matei 17, 14-23).

         Dragii noștri credincioși!

     Cât de nefericiţi sunt părinţii care au copii bolnavi, pentru că ei suferă alături de ei, ba mai mult, pentru că împletesc dragostea cu durerea. Cine a alergat cu copilul bolnav în braţe pe străzi cerând ajutor spre a fi dus cât mai repede la spital poate să înţeleagă mai uşor starea sufletească a tatălui din Evanghelie care i-a cerut Mântuitorului să-i vindece copilul.

     Evanghelia ne descrie cum tatăl caută soluţii, aleargă într-o parte şi în alta este preocupat de viaţa copilului său şi chiar dacă întâmpină greutăţi nu-şi pierde speranţa. Pentru că, atunci când nu mai există nicio speranţă mai există totuşi una şi aceasta este la Dumnezeu.       

              Sfânta Scriptură ne oferă câteva exemple de părinţi care aveau copiii bolnavi şi care, datorită rugăciunii şi credinţei, s-au vindecat. O caracteristică comună a acestor părinţi e că ei nu se dau bătuţi.

      Tatăl din relatarea evanghelică a acestei duminici, îl aduse pe copil la ucenicii Mântuitorului cărora Iisus le-a dat putere să scoată demonii, dar aceştia nu au putut face nimic. Atunci tatăl a venit la Iisus, i-a spus necazul, iar Iisus i-a vindecat fiul.

      Un alt exemplu e femeia cananeancă care strigă către Iisus: „Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de un demon! Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela”.

    Niciunul dintre părinţi nu era un sfânt. Ceea ce aveau în comun era iubirea de copii, iubire care nu voia să se dea bătută. Această iubire i-a făcut să îngenuncheze înaintea Fiului lui Dumnezeu şi să-şi mărturisească nedesăvârşirile.

 1. Cine sunt copiii pentru părinți? Părintele Dumitru  Stăniloae spunea că orice copil care apare pe lume este un dar a lui Dumnezeu şi, ca atare, o minune. Sfinţii Părinţi spun că pruncii, după ce ies din apa sfântului Botez, sunt cele mai scumpe fiinţe. Limba omenească este prea săracă în cuvinte pentru a spune ce este copilul. Totuşi, am putea spune că este cea mai de preţ comoară, iar părinţii sunt paznicii acestei comori.     

      Copiii sunt sămânţa omului viitor care se ascunde îl el, sâmburele în care se ascunde nădejdea părinţilor, precum în ghinda ce zace în pământ stă ascuns stejarul de mâine.
Copiii sunt templul lui Dumnezeu, în fiecare vedem chipul lui Dumnezeu.

Pe coperta unei celebre cărţi despre copii, „Puterea rugăciunii unui părinte”, autoarea Stormie Omartian menţiona: „De ce să laşi la voia întâmplării viaţa copilului tău, când i-o poţi încredinţa lui Dumnezeu”.

        2. Cum ar trebui să ne creștem copiii?   Răspunsul la această întrebare cred că l-am primi fiecare dintre noi gândindu-ne la vremea copilăriei noastre și anume ce au făcut părinții noștri pentru noi, ce ne-au învățat. Încă din fragedă copilărie ne-au învățat cum să ne rugăm, cum să postim, de ce este bine să mergem la Biserică sau cum să ne comportăm.

         Ne-au învățat ca înainte de masă să zicem ,,Tatăl nostru”, să ne facem semnul sfintei Cruci, ne-au învățat ,,Cele zece porunci”, dar și ,,Sfintele Taine”, pe care atunci când le rosteam le consideram ca fiind o rugăciune. În învățături simple ne-au spus multe lucruri folositoare de care ținând cont, avem doar de câștigat. Închei cu frumoasele versuri:             

,,Când te afli în valuri grele, nu cârti şi nu uita
Cel ce-a liniştit furtuna, ştie încercarea ta.
Roagă-te şi crede, roagă-te şi crede,
Cel ce totul vede nu te va lăsa.

Când îţi mor fiinţe scumpe, nu te teme, nu uita
Cel ce morţi înviază, ştie de durerea ta.
 Când îţi vezi pierduţi copiii, crede încă, nu uita
Cel ce vede tot ţi-i află, ştie rugăciunea ta.

 Când ajungi în vremi de lipsă, ai nădejde, nu uita
Cel ce pâinea o înmulţeşte, ştie îngrijorarea ta.
 Când înconjur numai spaime, 'nalţă-ţi capul, nu uita
Dumnezeu cel viu şi tare, va grăbi scăparea ta”. Amin!

Pr. Vasile Beni