Preotul Vasile Rus despre datoriile părinţilor faţă de copiii: Dacă nu vom semăna iubirea şi credinţa în sufletele lor vom culege ura şi răutatea împotriva noastră şi a lui Dumnezeu !

Omul este reprezentantul lui Dumnezeu pe pământ, creat după,, chipul şi asemănarea Lui'' (Facere 1, 26).El este responsabil pentru investiţia divină oferită la crearea lui:,, Cresteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi''( Facere 1, 28). Actul creaţiei vine prin taina iubirii şi este înmulţită în fiecare familie prin naşterea de prunci, ca rezultat al dragostei dintre cei doi, bărbat şi femeie, pecetluit de Dumnezeu, în faţa sfântului Altar. Oare, venirea Mântuitorului Hristos la nunta din Cana Galileii a fost întâmplătoare? Oare, nu ne-a binecuvântat El şi prezenţa Lui o simţim în fiecare zi în familia noastră? Rodul iubirii se dezvoltă prin naşterea de copiii şi creşterea lor în cuvântul lui Dumnezeu. Astăzi suntem împreună cu Hristos ajutaţi de harul Lui ,cum am putea noi să fim împotriva chemării Sale când le vorbeşte părinţilor :,, Lăsaţi copiii să vină la Mine...''
Formarea spirituală a urmaşilor noştri trebuie să pornească din sânul familiei neosândită de păcat şi crescută în Biserică prin diferitele activităţi pe care le desfăşoară. Părinţii au chemarea de a-şi aduce copiii în casa lui Dumnezeu unde îi întâmpină Mântuitorul Hristos şi cuvântul Vieţii veşnice.Aici trăiesc dragostea pentru semeni şi pentru Dumnezeu.Mai primesc un dar sfânt :Izvorul Harului Lui Dumnezeu prin Sfânta Euharistie.
Sfântul Ioan Hrisostom ne leagă de suflete îndemnul:,, Ai nevoie de Dumnezeu mai ales ca părinte''. Suntem responsabili să ne creştem copiii ca persoane atât pentru societatea în care trăiesc dar şi pentru a deveni persoane veşnice . Ei işi vor găsi adevarata lor fiinţă în relaţia cu Dumnezeu şi cu oamenii.Seminţele credinţei în Dumnezeu şi dragostea pentru semeni să fie semănate de timpuriu în sufletul copilului, ele formează rădăcini adânci şi sănătoase care rămân toată viaţa fiind izvorul tuturor virtuţilor şi al faptelor bune.
Spunea părintele Cleopa într-o istorioară că pe banca acuzaţilor unui tribunal se afla într-o zi un tânăr învinuit pentru ucidere şi jaf. După ce ascultă sentinţa care îl condamna toată viaţa la închisoare, osânditul se ridică şi spuse:,, Îl iert pe judecătorul care m-a condamnat şi pe prietenii care m-au trădat, dar nu-l pot ierta niciodată pe tatăl meu, pentru că m-a crescut fără frica de Dumnezeu !'' Avem o mare responsabilitate ! Dacă nu vom semăna iubirea şi credinţa în sufletele copiiilor noştri vom culege ura şi răutatea împotriva noastră şi a lui Dumnezeu ! Trăirea Cuvântului lui Dumnezeu şi a Evangheliei Sale prin copiii noştri este desăvârşirea şi împlinirea noastră sub Soarele cald al proniei Sale divine.
Biserica noastră nădăjduieşte în înţelegerea venită din partea părinţilor şi a dascălilor la temelia educaţiei spirituale şi morale a copiiilor noştri.
,,Lăsaţi copiii să vină la Mine, că a unora ca acestora este împărăţia cerurilor'' (Matei 18,16) este rugămintea Mântuitorului Iisus Hristos adresată părinţilor de a-şi apropia copiii de Dumnezeu şi nu să contribuim la depărtarea lor de El.
Rânduiască Bunul Dumnezeu să împlinească şi să răsplătească munca celor care contribuie la viaţa comuniunii în Hristos Domnul!

Preot Rus Vasile