Primăvara iubirii

Ne îndepărtăm de frig şi alergăm spre soare

Învioraţi de adierea blândă a primăverii

Ne desfătăm din nou în strălucire şi culoare

Însufleţiţi de darul râvnit al învierii.

Ne regăsim frumoşi în anotimpul de începuturi

Cu sufletele înviorate de dragoste nebună

Ademeniţi de mii de flori şi mii de fluturi

Gustând splendoarea vieţii împreună.

E iar căldură în inimile şi sufletele noastre

Căutăm sublimul prin noianul de cuvinte

Şi reclădim cu străşnicie ale iubirii castre

Prin mii de jurăminte fierbinţi şi legăminte.

Ştiutele cuvinte de iubire şoptite de atâtea ori

Cu ardoare, simplitate, speranţă şi candoare

Ni le dăruim ca pe un imens buchet de sori

Şi flori înmiresmate în prag de sărbătoare.

În zbaterea nebună a iubirii suntem învingători

Având curajul să rostim cuvinte de iertare

Ascunşi sub inocenţa mănunchiului de flori

Şi a corului măiestru de păsări cântătoare.

Ne bucurăm că existăm în paradisul vieţii

Indiferent de vârstă simţim că întinerim

Sorbind din taina iubirii şi vraja frumuseţii

Şi ne rugăm fierbinte acum să nu murim.

Nicolae Mihalciuc