Prin via lui Octavian Harşian, privind în ochii vinului

În cabana din lemn din via de la Dumitra, într-o cameră a amintirilor şi deopotrivă a istoriei, păstrează ca o icoană sfântă un tablou înrămat ce cuprinde blazonul familiei Harşian. Şi deviza „Ingenio et virtute”. Alături, pe o masă sculptată, tomuri de documente, cărţi, înscrisuri, fotografii despre o familie – Harşian, care n-a trecut degeaba prin secole. Harşian de Harşia, cu rădăcini în Ţara Făgăraşului, în Hârşeni. Documente din Viena, din arhive străine şi naţionale grăiesc despre o familie de români, cu nume ilustre din învăţământ, religie, ştiinţele economice, agricultură.

          Octavian Harşian este inginer agronom şi ai crede că se pricepe numai la agricultură. Dar ascultându-l, te captează cu istorisirile despre înaintaşii săi, cu rădăcini de prin anul 1260 şi până mai aproape de noi. Ai crede, aflându-te în vie, la vremea culesului, că doar despre asta poţi să vorbeşti cu octogenarul viticultor. Dimpotrivă, trecutul propriei familii îl fascinează şi în acelaşi timp îl bucură.

          Lăsăm istoria şi revenim acasă, în via cu struguri atârnând ca un şirag de mărgele, albe şi roz, struguri ce peste puţină vreme se vor transforma în vinul dătător de sănătate. Inginerul Harşian stă pe terasă şi priveşte, îmi spune, în ochii vinului. Nedumerit, îl întreb: „Cum adică, în ochii vinului?” Şi-mi răspunde puţin melancolic: „Şi via, şi strugurii, şi vinul te privesc. Au viaţa lor. Au secretele care cu greu pot fi dezlegate de nepricepuţi. Strugurele, acest fruct miraculos al divinităţii, are încorporat în el taine greu de înţeles. Îţi trebuie răbdare, dragoste, multă muncă. Generozitatea pământului trebuie răsplătită”.

          Se culeg strugurii la Dumitra. E un an foarte bun, un an viticol cu producţii pe măsură. Dintr-un caiet-registru, îmi oferă şi câteva cifre (nu amplificate, ci conform realităţii). La Sauvignon: 20 tone/ha, la Merlot – 15 tone/ha. Imposibil! Cum suportă viţa-de-vie asemenea cantitate? „Suportă dacă-i cunoşti tainele”, îmi răspunde. Care sunt acelea? „Sunt secretele propriei tehnologii. Pământul este garantul existenţei noastre. Cum îl preţuim, cum îl îngrijim?! Iar noi, la Dumitra, ştim s-o facem.

Rămânând fără un răspuns lămuritor, stau de vorbă cu şefa de fermă, Luminiţa Martiţa. Frumoasă şi harnică, dar mai ales pricepută în ale viti-pomiculturii, Luminiţa dirijează ca un computer întreg universul podgoriei. Ştie meserie ca la carte, este un organizator şi un dispecer desăvârşit, un statician ce ştie oricând starea exploataţiei agricole, foarte apropiată de oamnei (lucrează împreună şi alături de ei). Dar înainte de toate, iubeşte meseria ce o îmbrăţişează de la răsăritul soarelui până la lumina lumii, din primăvară până-n toamnă. Cu astfel de oameni, îmi spune Tavi Harşian, secretele rodesc.

       În crama din vie este animaţie. Strugurii culeşi îşi urmează drumul pe linia tehnologică. Alături, constructori ridică noi spaţii. Producţia bună cere extinderea cramei.

          Privind întinderea celor zece hectare de vie, îl întreb pe interlocutorul meu despre calităţile vinului ce-l produce: „Vinul trebuie să aibă aromă de soi. Să fie sprinten, ager, nu leneş, să-i simţi aroma în gât. Un vin sănătos trebuie să fie limpede, clar, cu tentă cristalină, gălbui, verde ori verde, gălbui, în funcţie de soi etc. Aşa-i vinul nostru: sănătos, ce-ţi conferă o bună dispoziţie, dar consumat cu măsură”.