Prof. Ioan Lăpuşneanul- dascăl de elită şi personalitate a cetăţii năsăudene

Trista veste a plecării dintre noi a domniei sale ne-a ajuns în plin florar, lună a resuscitării vegetale, când credeam că nimic nu ar putea să ne tulbure. Ne va fi greu de acum să nu-l mai întâlnim pe străzile oraşului, în presă, între oamenii de cultură, în familie. Ne consolăm doar cu gândul că împărtăşim universal acelaşi destin...
Ca profesor de Limba şi Literatura Română, Ioan Lăpuşneanu a avut o nobilă şi frumoasă misiune, dusă strălucit la îndeplinire prin toate locaţiile unde a profesat -Cristur-Şieu, Şieu-Odorhei şi apoi vreme îndelungată la Liceul „George Coşbuc”din Năsăud, „oraşul academicienilor”. Am avut privilegiul să fim colegi ai Facultăţii de Filologie la Cluj, în anii ’60, unde a fost un student strălucit, preţuit de studenţi şi profesori, larg cunoscut ca „om al bibliotecii”, bucurându-se de maxima apreciere a cadrelor universitare şi îndeosebi a faimosului prof. univ. Iosif Pervain.
După terminarea studiilor a fost repartizat la Cristur-Şieu, devenindu-mi consătean şi privilegiul de a avea îndelungi pertractări pe subiecte academice. În drumul spre haltă, fiindcă făcea naveta, domnia sa avea să cunoască pe una din frumoasele fete ale lelii Margareta- Lenuţa-ce avea să-l însoţească apoi pe drumurile vieţii ca soţie, până la sfârşit.
Iubit de cetăţenii Năsăudului, avea să-i reprezinte în calitate de consilier şi iată, cea din urmă zi l-a aflat tot în grijile culturii, trebuind să modereze un simpozion cu temă specifică locului, fiindcă hărnicia intelectuală, conştiinciozitatea dusă până la extrema meticulozitate nu l-a părăsit niciodată. Fire optimistă, robustă, cu un spirit viu, inducea o stare de revigorare în interlocutor, iar întâlnirea cu el era un privilegiu.
Bunul Dumnezeu să primească în Împărăţia Sa cea cerească sufletul tău blând, frate întru HRISTOS, iubite Ioane, să răsplătească truda ta spre folosul atâtor generaţii şi al cetăţii culturale a Năsăudului. Nu te vom uita şi sunt sigur că ne vom întâlni iar, într-un alt Univers, sub alte stele, unde nu există moarte, nici lacrimă, nici suspin.