PS Samuel Bistrițeanul a resfințit biserica din Chiochiș. Părintele paroh Radu Viorel Moldovan, hirotesit iconom

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, în Duminica a șaptea după Rusalii (a Vindecării a doi orbi și a unui mut din Capernaum), 19 iulie 2026, Preasfințitul Părinte Samuel Bistrițeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, s-a aflat în mijlocul credincioșilor din localitatea Chiochiș, județul Bistrița-Năsăud, cu prilejul resfințirii bisericii parohiale.

De la ora 8:30, ierarhul a săvârșit slujba de resfințire a bisericii parohiale cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, edificată în perioada 1920–1931. Restaurat și înfrumusețat în ultimii ani, atât la interior, cât și la exterior, prin grija și jertfelnicia preotului paroh Radu Viorel Moldovan, lăcașul de cult a fost binecuvântat prin stropire cu apă sfințită și prin ungere cu Sfântul și Marele Mir.

În continuare, la altarul de vară aflat în proximitatea bisericii, Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, având alături un sobor de preoți și diaconi. Din sobor au făcut parte: preotul Cristian Dragoș, protopopul de Beclean, preotul paroh Radu Viorel Moldovan,  care este și directorul Școlii Gimnaziale „Iuliu Prodan” din localitate, precum și alți preoți invitați.

Pornind de la Evanghelia vindecării celor doi orbi și a unui mut din Capernaum, Preasfințitul Părinte Samuel Bistrițeanul le-a vorbit credincioșilor despre discreția în săvârșirea faptelor bune, puterea rugăciunii stăruitoare și legătura dintre rugăciune și viața trăită în acord cu voia lui Dumnezeu. Ierarhul a subliniat că rugăciunea trebuie însoțită întotdeauna de fapte care să fie în armonie cu ceea ce cerem lui Dumnezeu și i-a îndemnat pe credincioși să privească mai întâi la propriile neputințe, înainte de a-i judeca pe ceilalți.

„Din Evanghelia pe care am ascultat-o astăzi am învățat un lucru foarte important: să nu facem fapte bune de dragul de a fi văzuți, de dragul de a fi în evidență. Apoi, am învățat că cea mai importantă rugăciune și cea mai cuprinzătoare rugăciune, care le cuprinde pe toate, este: «Miluiește-mă!». «Doamne, miluiește-mă! Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!».

Apoi, am învățat că la rugăciune trebuie să fim stăruitori. Nu-i de ajuns să ne rugăm așa, o singură dată sau din când în când. Trebuie să fim stăruitori, să avem acel curaj de a insista înaintea lui Dumnezeu, ca acea văduvă care l-a necăjit pe acel judecător fără frică de Dumnezeu, încât, până la urmă, a zis: «O s-o ascult».

Dar v-aș mai spune încă ceva. Să știți că, până să ne miluiască Dumnezeu, trebuie să începem noi să facem ceea ce cerem în rugăciune. Astfel, un avvă din Patericul Egiptean, unul dintre acei părinți de la începuturile monahismului creștin, spunea așa: «Dacă faptele noastre nu consună cu rugăciunea, degeaba ne rugăm». Deci, întotdeauna, când ne rugăm pentru ceva, trebuie ca și faptele noastre să fie în direcția rugăciunii pe care o facem, să consune faptele noastre cu rugăciunile noastre și atunci vom fi ascultați. S-ar putea ca Dumnezeu să nu ne împlinească imediat rugăciunea, să vadă dacă, într-adevăr, noi suntem constanți și în rugăciune, dar și în faptele cele bune. Și, dacă Dumnezeu va vedea acest lucru în noi, cu siguranță ne va împlini rugăciunea.

Și ultimul lucru: să încercăm să nu fim atât de critici și, în primul rând, să ne criticăm pe noi înșine și să încercăm să vedem, pe cât putem, binele pe care îl fac semenii noștri.”