PS Samuel Bistrițeanul a slujit în Parohia Dumbrăvița și a binecuvântat noile cruci ale bisericii. Părintele paroh Ciprian Văidăhăzan, hirotesit iconom

În Duminica a patra după Rusalii (a Vindecării slugii sutașului), 28 iunie 2026, Preasfințitul Părinte Samuel Bistrițeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, s-a aflat în mijlocul credincioșilor din localitatea Dumbrăvița, județul Bistrița-Năsăud.

Cu acest prilej, de la ora 10:00, ierarhul a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în biserica parohială cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. Din sobor au făcut parte părintele Cristian Dragoș, protopopul de Beclean, părintele paroh Ciprian Dorel Văidăhăzan, preoții Tiberiu Vălean, Cristian Timar și Olimpiu Vidican, fii ai satului, precum și alți preoți invitați.

Virtuțile sutașului, model pentru fiecare creștin

După citirea pericopei evanghelice, Preasfințitul Părinte Samuel Bistrițeanul a rostit un cuvânt de învățătură în care a arătat că Evanghelia duminicii scoate în evidență patru mari virtuți ale sutașului roman: credința lucrătoare, dragostea față de aproapele, smerenia și răbdarea. Aceste virtuți rămân repere esențiale pentru fiecare creștin în apropierea sa de Dumnezeu.

Vorbind despre credința sutașului, ierarhul a subliniat că aceasta nu s-a redus la simpla convingere că Dumnezeu există, ci s-a văzut în modul concret în care și-a trăit viața.

„Credința nu se reduce doar la a crede că există Dumnezeu. Acesta e prea puțin lucru. Dacă noi spunem că doar credem în Dumnezeu, dar nu se vede realmente în viața noastră, înseamnă că nu este, de fapt, o credință adevărată și deplină.”

Totodată, Preasfinția Sa a remarcat că sutașul nu s-a rugat pentru sine, ci pentru slujitorul său bolnav, pe care îl trata cu milă și dragoste. Din această atitudine învățăm că rugăciunea creștinului trebuie să-i cuprindă și pe semenii aflați în suferință, nu doar propriile nevoi.

Vorbind despre smerenie, ierarhul a arătat că aceasta este atitudinea firească a omului care se apropie de Dumnezeu.

„Atunci când ne apropiem de Dumnezeu, să ne rugăm nu ca și cum am merita, ca și când am fi vrednici să ne fie ascultate rugăciunile. Ci să ne rugăm cu smerenie: «Doamne, nu sunt vrednic». Dar cred că Tu ești Dumnezeu bun și iubitor de oameni și poți să mă ajuți și pe mine, chiar dacă eu nu merit.”

În același timp, Preasfințitul Părinte Samuel a evidențiat răbdarea ca o virtute care trebuie să însoțească întotdeauna rugăciunea.

„Atunci când ne rugăm pentru cineva, să nu ne pierdem niciodată răbdarea. Nu întotdeauna Dumnezeu împlinește rugăciunea atunci când o facem. Trebuie să ne rugăm și noi cu stăruință și cu răbdare, așteptând ca Dumnezeu să împlinească rugăciunea noastră atunci când știe El că este momentul potrivit.”

Împărtășania nu este răsplata celor vrednici

Pornind de la cuvintele sutașului: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperișul casei mele”, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului a explicat și modul în care creștinul trebuie să se apropie de Sfânta Împărtășanie.

„Noi ne împărtășim nu pentru că merităm. Din păcate, unii așa cred, că dacă se împărtășesc o dată pe an sau cel mult de două ori pe an, atunci sunt vrednici, iar după aceea nu se mai împărtășesc, crezând că nu mai sunt vrednici. Nu este adevărat. Niciodată nu suntem vrednici ca să ne împărtășim. Dar noi ne împărtășim tocmai pentru că, știindu-ne nevrednici, ne împărtășim ca să devenim vrednici. Nimeni nu poate deveni vrednic decât smerindu-se, pocăindu-se și împărtășindu-se cu Trupul și Sângele Domnului. Pentru că, împărtășindu-ne, Hristos ne transmite harul Său îndumnezeitor.”

Cea mai mare minune este vindecarea sufletului

În încheiere, Preasfințitul Părinte Samuel Bistrițeanul i-a îndemnat pe credincioși să se apropie de Dumnezeu cu credință, smerenie și nădejde, arătând că cea mai mare minune este vindecarea sufletului.

„Iubiți frați și surori, iată că pericopa evanghelică de astăzi, care ne-a prezentat vindecarea slugii sutașului, nu este doar un eveniment care să ne întărească în credința că, într-adevăr, Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu și Dumnezeu adevărat, Care are putere să vindece.

El are, de asemenea, putere și să schimbe sufletele oamenilor. Și să știți că tocmai aceasta este cea mai mare minune sau cea mai mare vindecare: atunci când se vindecă sufletul omului, când se vindecă de patimi, de răutăți, de lucruri imorale.

Și, așa cum Domnul Hristos l-a vindecat pe acest sclav, pe acest slujitor, la fel are puterea să vindece și sufletele noastre. Indiferent de ce neputințe sau slăbiciuni am avea, să ne apropiem de Dumnezeu cu smerenie, cu credință și cu nădejde, iar El va face și cu noi această mare minune.”