Pulbere de perle

Buchete de suflete rătăcite în vacarmul purgatoriului însetat de dulceaţa inimii tale,dăruite cu toată fiinţa, s-au perindat la limita existenţei noastre scurte şi triste..

Şi te-ai dus într-o secundă, fără să priveşti în urmă, hotărât să nu vezi diamante de lacrimi în colţul ochilor apropiaţilor tăi..Ai plecat lăsând în urmă un model de putere, străşnicie şi recunoştinţă...Ai fugit cu sacrificiile unei fiinţe îndurerate de atâtea necazuri ce ţi-au măcinat capilarele...Ţi-ai vândut sufletul pe bocete si tristeţe nemăsurată..Ai plecat, transformându-ţi sufletul in pulbere de perle si lăsându-ţi trupul amorţit învelit în nămolul de unde am pornit toţi, încălzit de ramuri de brazi înalţi şi sufocat de coroanele stufoase ale unui mesteacăn singuratic...

Începându-ţi ultima călătorie, pe drumul ce duce la roze înmiresmate a primăvara, pluteşte în vântul dulce al renaşterii naturii şi reîntâlneşte-ţi semenii care te-au părăsit de mult şi la care ai ţinut enorm...

Istoria e tristă fără tine…Tu însuţi eşti istorie…

Să ţi se preschimbe cenuşa în vânt şi să te odihneşti în pace!