PROTEST

E plină ţara de flămânzi

Ce-şi plâng durerea pe-nserate,

Iar tu-mpărate stai şi râzi

Şi rece eşti la toate.

Eşti mulţumit ce ai făcut,

Că ai acum de toate

Iar noi, cu haine de-mprumut,

Simţim că nu se mai poate.

Tu stai comod la căldurică

Alături de bogaţii tăi,

Iar noi n-avem o păturică

S-o punem pe bieţii copii.

Dar ce vorbesc eu de copii

Când mâna ta cu dosul îi « răsfaţă »

Şi-apoi te faci că nici nu ştii

Şi ne minţeşti în faţă.

Da, am crezut la început

Că-ţi vei iubi poporul,

Dar chiar aşa, nu am crezut

Că-ţi vinzi chiar şi vaporul.

Şi ţara ai vândut-o-ncet

Bucată cu bucată,

Dar nouă ne-ai dat foame, bocet,

După viaţa de-altă dată.

Noi am crezut că eşti român

Şi vei iubi dreptatea,

Dar nu eşti decât un păgân,

Doar pentru tine-i libertatea.

Dar într-o zi s-or ridica

Eroii din morminte,

Cu degetul te-or arăta

Ca să-ţi aduci aminte

Ce ne-ai promis când te-am ales

Că ai să faci dreptate

Şi-acuma, uite ce-am cules

Umiliri şi nedreptate !

Dar ţara asta nu-i a ta

Nici nu a fost vreodată

Pe-aici ţi-e drumul, haide pa

Şi ia-ţi şi şleahta ta bogată !

Şi-aşa să vă tihnească vouă

De tot ce-aţi furat de la noi

Să vă stea-n gât cum ne staţi nouă,

De suflet suntem goi.

Că ne-aţi băgat cuţitu-n spate

Iar tu-mpărate tot râdeai

Şi ne-aţi promis : vă dau de toate !

În timp ce din salar tăiai.

Şi iar râdeai fără ruşine

Spunând satisfăcut :

Aşa, aşa, visaţi la bine

C-am să vă dau un şut !

Dar iată că se-ntoarse roata

Şi-ţi vom plăti noi ţie

Acuma când se strânge gloata

Şi rândul o să-ţi vie.

Ne-ai alungat peste hotare,

Copiii au rămas plângând

Fără părinţi şi alinare,

Dar până când ne vezi răbdând ?

Gata acum, nu se mai poate !

Suntem aici ca să luptăm,

Şi o să dăm cu toţi din coate,

Acuma n-o să renunţăm!

Brisiuc Doina

- Năsăud -