SĂ NE CUNOAŞTEM PATRIA VALEA OLTULUI ŞI CURTEA DE ARGEŞ 1.SERPENTINELE TECII

Săptămâna trecută am călătorit la SIBIU (Hermannstadt) unde am vizitat CETATEA SIBIULUI (Hermannstadt) cu principalele sale obiective turistice. Călătoria, fiind pentru pensionari, a durat o singură zi. Prea puţin pentru atţt de multe obiective de vizitat. Ar fi fost nevoie pentru o capiatlă a culturii europene, cel puţin trei zile. Nu s-a putut, păcat! Pensiile minore, nu ajung nicidecum pensionarilor să îmrăţişeze şi ei cultura. La călătorie, pensionarul, analizează costul ei, nu importanţa şi câştigul cultural al excursiei intreprinse. Sâmbătă, 4 septembrie, orele şase dimineaţa. Este ora plecării spre Sibiu şi mai departe pe Valea Oltului. Deşteptarea cu noaptea-n cap, este necesară pentru efectuarea unui drum lung şi obositor. E o dimineaţă obscură datorită lipsei luminii solare. Distingem mai uşor petele negre din astfalt cu care au fost astupate un număr însemnat de gropi din şoseaua astfaltată.Bulevardul Independenţei, în faţa Bisericii “Sfântă Ana” de unde decolăm cât mai repede, îl lăsăm în urma noastră. Vom parcurge până la Sibiu acelaşi traseu cunoscut de la excursia precedentă. Respectiv: TEACA, REGHIN, TÎRGU-MUREŞ, MEDIAŞ, AXENTE SVER, SIBIU şi mai departe, de-alungul VĂII-OLTULUI!

Călătoria este organizată acum, de către Dnul IONEL MOLDOVAN, versat conducător al excursiilor destul de des în raport cu veniturile doritorilor.

Cu toate că cel puţin de această dată, nu urmărim călătorii la locurile natale sau a copilăriei noastre, sunt totuşi locuri care deşi vizitate, cândva, de noi, cu aceeaşi sau chiar cu mai mulă plăcere pentru revederea lor, în timp şi în spaţiu, exercită o fascinantă chemare pentru a le revedea din nou. Nesfârşita lor chemare pentru revedere, este chezăşia cunoaşterii mai bune a lor şi a propriei patrii, România. Zburăm cât mai repede, cât permite motorul autocarului suntem foarte conştienţi că drumul e lung şi obositor. Mai încetinim totuşi puţin la serpentinele de la TEACA la ieşirea din localitate înspre Reghin serpentinele sunt cele care ne mai ridică suspansul, fiind mai spectaculoase dar şi mai periculoase, în acelaşi timp. Prin anii 1954/55 fiind în practică, aşa zisă “agricolă” la IAS-Teaca, am cunoscut pentru prima oară serpentinele. Numai că, pe atunci, de-a lungul lor, de o parte şi de alta erau frumos plantate şi vegetau splendid, viţe viguroase de vie de o frumuseţe pitorească. După revoluţia din 1989, toate aceste bogăţii şi frumuseţi au fost pur şi simplu, decimate, fără milă şi fără nici o urmă!

Plantaţiile de vie, proprietatea Gostatului din Teaca, însemnând atunci, pentru toată lumea, o mare şi de insemnata importanţă. NU erau plantaţii numai pentru decorul trecătorilor pe serpentine sau numai pentru obţinerea unei recolte îmbelşugate de struguri pentru vin în special. Ele au însemnat o puternică reţea, prin rădăcinile lor puternice, puternic ancorate în pământ, în lupta împotriva inundaţiilor şi eroziunii solului, veşnica şi permamenta problemă în România. ŞI pe atunci, ţara avea multă nevoie de valută-forte pentru noianul mare de investiţii şi de obţinerea, cel mai sigur, prin exportul masiv, al acestei însemnate bogaţii. Vinul de Teaca, asemeni celui de Lechinţa, Batoş şi Viişoara (Şteininger) erau bine cunoscute în lume.

Dar, să nu vorbim numai de latura comercială. În primul rând aceste viţe de vie, au înemnat o puternică barieră în calea inundaţiilor, a eroziunii solului şi în mod special în calea alunecărilor de teren, inclusiv al şoselelor.

Şi aspectul lor decorativ are o foarte mare importanţă pentru atragerea turismului.

În acest sens, de o grabnică importanţă, este necesar, repede, să se implice, toţi factorii de decizie. Personal am insistat mereu în scris, chiar şi prin poezie, aspra acestui însemnat aspect. Până acum, din păcate, NIMIC!