Sărbătorile din Bistriţa-Năsăud, prezentate la Muzeul Etnografic al Transilvaniei

Vă invităm la lansarea volumului Cultura tradițională imaterială românească din Bistrița-Năsăud. Vol. II – Sărbătorile ciclului social și calendaristic sau Munci și zile în Ținutul Bistriței și Năsăudului de Vasile V. Filip și Menuț Maximinian (Editura Școala Ardeleană).

Participă, alături de autori, Alexandru Pugna, Alina Branda, Ion Cuceu, Vasile George Dâncu, Virginia Linul, Andrei Moldovan, Olimpiu Nușfelean, Tudor Sălăgean, Cosmina Timoce-Mocanu și Gavril Țărmure.

Moment artistic: Cornelia Ardelean și Domnica Dologa.

Manifestarea va avea loc joi, 3 martie 2016, începând cu ora 12.00, în sala Reduta a Muzeului Etnografic al Transilvaniei (Str. Memorandumului nr. 2) Cluj - Napoca.

Evenimentul este realizat de Consiliul Județean Bistrița-Năsăud, Centrul Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud, Societatea Scriitorilor Bistrița-Năsăud, Muzeul Etnografic al Transilvaniei și Editura Școala Ardeleană.

.................
O carte fascinantă despre sufletul românesc şi despre purtătorii unui sentiment al spaţiului şi timpului, o lucrare ce depăşeşte mult cadrul unei cercetări etnologice, etnografice sau antropologice prin intenţionalitatea ei: încearcă să ofere societăţii şi omului modern o alternativă la pierderea sensului, la uitarea de sine sau la crizele identitare. Scopul discret mărturisit al autorilor este acela de a reînvia în faţa noastră practici ale unui timp armonios al societăţii, un timp al tradiţiei în care oamenii nu erau răstigniţi întreconştientul raţional şi inconştientul refuzat, cum spune Jung. Omul tradiţional se oferea naturii şi universului în totalitatea fiinţei lui; omul modern desacralizează şi elimină transcendenţa, se luptă cu trecutul, intră în opoziţie cu propria lui esenţă, căci nu mai este în stare să înţeleagă propriul său interior, populat cu conţinuturi mitice, fantastic, plin de simboluri şi semne.
Dar autorii nu se limitează la o expediţie, altminteri fascinantă, în universul sărbătorilor dintr-o zonă a României miraculoase, cipun o întrebare implicită şi ne aruncă o provocare: suntem pe o muchie a timpului, într-un moment în care mai putem reînvia insula noastră de autentic şi armonie cu lumea, mai putem locui spiritual universul nostru apelând la tradiţie ca măsură. Când uniformizarea, globalizarea şi falsificarea emoţiilor ne pun în pericol fiinţa şi identitatea, cultura tradiţională ne poate salva ori ne poate sprijini în regăsirea unor sensuri fundamentale ale existenţei. Aşadar, putem să ne oprim şi să trăim altfel?

Vasile Sebastian Dâncu