Saşii bistriţeni .

Există dovezi arheologice care atestă existenţa unor comunităţi omeneşti încă din comuna primitivă şi perioada daco-romană pe locurile unde acum se află municipiul Bistriţa dar Burgul Bistriţa a fost întemeiat de coloniştii saşi , cărora regele Ungariei Bela al IV-lea le-a oferit privilegii şi întinse teritorii. În scurt timp saşii bistriţeni ,renumiţi meşteşugari , au ajuns să aibă relaţii economice strânse cu Moldova şi Ţara Românească .

Deseori aceste relaţii au căpătat şi caracter politic.”În veacul al XVI-lea legăturile economice ,

politice ,demografice ş. a. cu Moldova erau atât de intense încât graniţa nici nu exista .De aceea , Petru Rareş (!527-1538 şi 1541-1546 ) , pe lângă elementele jurisdicţionale mai vechi-Cetatea de Baltă cu domeniul ei , Ciceul cu 60 de sate-stăpânite şi înainte de domnii Moldovei , se adaugă alte : Unguraşul cu un întins ţinut de 34 de sate , Bistriţa cu 23 de sate , şi Valea Rodnei , cu 23 de sate , cu mine de aur şi argint-toate posesiuni de mare importanţă economică .” 2-pg.15,16. Aceste legături au continuat să existe de-a lungul veacurilor uneori mai puternice alteori mai firave.

Multe din cele mai reprezentative edificii ale municipiului Bistriţa au fost construite de-a lungul veacurilor de saşi . Amintim : Catedrala evanghelică din Piaţa Centrală a cărei construcţie a început în secolul al XIV-lea şi s-a încheiat în 1563 de către meşterii din Lwov ai arhitectului Petrus Italus din Lugano al cărui turn măsoară 76,5 m înălţime , complexul Sugălete construit la începutul secolului al XIV-lea şi începutul secolului al XV-lea , Liceul Evanghelic –luteran, actualul Colegiu Naţional Liviu Rebreanu Bistriţa terminat de construit în anul 1911.

În memoriul adresat Consiliului de Miniştri al României la data de 25 iulie 1945, în încercarea de a mai domoli prigoana la care era supus „poporul sas „ , dr. Rudolf Schuller arăta că Nicolae Iorga în anul 1919 aprecia : „Pământul ardelenesc , pecetluit aşa de vădit, în chip cultural , prin sârguinţa săsească , nu poate fi prea îngust pentru 210.000 de oameni , care reprezintă cinste , muncă , economie şi simţ pentru dreptate şi adevăr .”

În acelaşi memoriu se arăta faptul că saşii au fost prima naţionalitate din Transilvania care s-au pronunţat în favoarea Unirii Transilvaniei cu România .

„Subsemnatul , în anul 1930 , pentru purtarea mea loială faţă de ideile Românismului ,am fost decorat cu ordinul „Steaua României „în grad de „ Ofiţer „ ; în anul

1919 , la 8 ianuarie , împreună cu colegul meu , Rudolf Barandsch , ulterior în ministerul Iorga , Subsecretar de Stat , am putut conduce poporul săsesc la hotărârea de la Mediaş , prin care acest popor s-a aliniat , în mod benevol , conform ideilor de atunci a preşedintelui Wilson

la România Mare .”

Totodată dr. Rudolf Schuller aminteşte : „Recunosc că purtarea poporului săsesc în ultimii cinci ani (1940-1945 n.a.. ), sub conducerea hitleristă , a fost provocatoare şi de tot greşită , contrară purtarei noastre din trecut şi contrară ţinutei pe care un popor conlocuitor trebuie să o observe faţă de celelalte popoare ale Statului.”

……………………………………………………………………………………………….

„Rog să nu se nimicească un popor , care a putut fi dus pe cale greşită , prin conducătorii lui vinovaţi , care popor însă în masele sale , este un popor de lucru , de hărnicie , de folos şi nu de pagubă, pentru ţară .”

Demersul dr, Rudolf Schuller a rămas fără efect .Pornindu-se de la prevederile

Articolului 2 şi anexei la articolul 2 din Convenţia de armistiţiu între Guvernul Român pe de o parte şi Guvernele Uniunii Sovietice , Regatului Unit şi Statelor Unite ale Americii pe de altă parte din 12 Septembrie 1944 în baza Ordinului Comandamentului Suprem Sovietic Prefectura Judeţului Năsăud dă următoarea ordonanţă :

Prefectura judeţului Năsăud.

Nr. 5/1945 conf.

ORDONANŢĂ.

În baza ordinului Comandamentului Suprem Sovietic comunicăm că , în vederea refacerii drumurilor , căilor ferate şi a podurilor distruse de armatele fascisto-germane , pe teritoriul României :

Ordonăm:

Art. 1. Toţi locuitorii de origine etnică germană indiferent de sex , trecuţi pe tabelul alăturat , sunt consideraţi ca mobilizaţi pentru muncă.

Art. 2. În timp de 5 ore dela data comunicării prezentului ordin , toţi cei mobilizaţi îşi vor pregătii bagajele , cu îmbrăcămintea necesară :haine de iarnă ,şi vară, încălţăminte ,schimburi ,aşternut şi seselă (probabil veselă , n.n.) ,precum şi hrana necesară pentru 20 de zile .Întregul bagaj nu poate depăşi greutatea de 150 kgr. De persoană. Transportul se va face cu camionul .

Art. 3. Primăriile comunale sunt obligate a prevedea locuitorii, mobilizaţi şi lipsiţi , cu îmbrăcăminte şi hrana necesară .

Art. 4. Mamele cu copii sugaci , sunt scutite de muncă. Minorii celor mobilizaţi, rămân în grija rudelor şi în lipsa acestora în grija primăriilor-respective (respectiv n.n.) a prefecturei.

Art. 5. Toţi cei mobilizaţi sunt obligaţi a aduce cu sine acte de identificare.

Art. 6 Averea mobilă şi imobilă a celor mobilizaţi se va preda primăriilor respective în păstrarea cu inventar . Acest inventar se va întocmi în trei exemplare semnate de primar şi notar,rămânând un exemplar la primărie, unul la proprietar şi al treilea se va înainta Prefecturii în termen de 24 ore. Art. 7 De acest ordin sunt direct răspunzători primarii, cu întreg consiliul comunal şi notarul.

Art. 8. Atât autorităţile locale ,cât şi persoanele particulare care vor fi încredinţate , cu executarea prezentului ordin vor semna o dovadă rămânând direct răspunzători de ordinele primite şi de prezentarea celor mobilizaţi.

S a n c ţ i u n i.

Acei, care nu se vor conforma dispotiziunilor (dispoziţiilor-n.n.) cuprinse în prezenta ordonanţă , vor fi internaţi în lagăre şi deportaţi.

Prezenta ordonanţă intră în vigoare cu data publicării.

Bistriţa, la 13 Ianuarie ora 3 1945.

Ştampilă rotundă. Prefect :

Ioan Melaniuc.

Nu am găsit la Arhivele Naţionale ale României , direcţia Bistriţa-Năsăud , o listă ,un tabel cu cei „mobilizaţi” conform acestei ordonanţe însă în „ Tabelul Nominal No 1 –Despre cetăţenii de origine etnică germană cari până la data de 13 Oct. 1944, au fost rămaşi pe acest teritoriu şi până la această dată nu au fost trecuţi la o altă confesiune”(A.N.B-Fond Prefectura judeţului Năsăud) la rubrica observaţii în dreptul a 34 de persoane era consemnat „ridicat la 22 I 945 „.Redăm numele acelor persoane :

Nr. Nr.crt.din Numele şi prenumele Data naşterii Locul naşterii Domiciliul Obs.

crt.„Tabelul An Lună Zi Localitae Judeţ Localitate Strada

No 1”

…………………………………………………………………………………………………...

1. 21 Braedt Robert 1893 - - Bistriţa Năsăud B-ţa Regele Ferdinant 19

2. 30 Beer Carol 1925 - - -„- -„- -„- Lemnelor 32

3. 61 Deichend Martin 1910 IX 6 -„- -„- -„- I.G.Duca 58

4. 63 Deichend Mihai 1886 IX 26 -„- -„- -„- -

5. 75 Dienes Maria 1924 I 11 Peterlea Mureş -„- Pr.Nic. 3

6. 77 Emrisch Ioan 1916 VII 15 Bistriţa Năsăud B-ţa A.Iancu 1

7. 82 Fultz Ghizela 1918 XII 30 -„- -„- -„- A.Mureşanu 42

8. 85 Fultz Sofia 1913 VI 9 Tărpiu -„- -„- A.Mureşanu 42

9. 127 Gros Mihai 1909 VIII 19 Bistriţa -„- -„- Calea Moldovei 55

10. 147. Hugel Grete 1914 IV 20 Berlin Germania –„-R. Carol 40

11. 148. Hugel Trude 1924 VII 4 Bistriţa Năsăud B-ţa R. Carol 40

12. 154. Hos Ioan 1909 X 5 Bistriţa Năsăud B-ţa. Nouă 3

13. 180. Inzel Hugo 1912 - - -„- -„- B-ţa Bărnuţ 5

14. 189. Knof Ana 1917 VII 19 -„- -„- B-ţa. Cimitirului 8

15. 201. Cantor Catarina 1911 IV 18 -„- -„- B-ţa Legionarilor 10

16. 207 Clei Ema 1914 V 27 Iad -„- B-ţa P. Unirii 57

17. 216 Lang Trangot 1900 IV 10 Reghin Mureş B-ţa Pr. Nicolae 13

18. 228 Lang Emil 1906 III 6 Bisrtiţa Năsăud B-ţa Cărămidar 27.

19. 232 Langlt Erwin 1913 VII 17 -„- -„- B-ţa Cetăţii 37.

20. 238 Maier Irina 1909 XII 25 Reghin Mureş B-ţa Calea Moldovei 11

21. 253 Maier Ioan 1912 II 18 Bistriţa Năsăud B-ţa Calea Moldovei 11

22. 265. Pocteh Francisc 1915 - - Crist. N C. Lung B-ţa Lemnarilor 7.

23. 291 Raiter Iuliu 1891 IV 12 Bistriţa Năsăud B-ţaC. Schanchen 2

24. 297. Scherter Maria 1922 IX 2 Obreşti Năsăud B-ţa Ultimul Biv. 4

25. 299. Scherter Hermina 1925 II 8 Bistriţa Năsăud B-ţa Ultimul Biv.4

26. 302. Scheringher Mihai 1910 III 10 Bistriţa Năsăud B-ţa Ştefan cel Mare 22.

27. 303 Scheringher Maria 1924 XII 6 Nurtemesi ? B-ţa Ştefan cel Mare 22

28. 326 Schuler Martin 1912 III 4 Bistriţa Năsăud B-ţa I.Gh. Duca 55

29. 343. Schimpet Artur 1897 IV 9 -„- -„- B-ţa Crezului 25

30. 344. Schuster Gh. 1906 VII 3 Monesîi ?-„- B-ţa Nouă de Jos

31. 386 . Weber Maria 1926 - - Bistriţa Năsăud B-ţa Pescari 26

32. 405. Zinz Sofia 1908 VIII 16 Bistriţa Năsăud B-ţa Corvin 6

33. 414. Darfi Oscar 1900 - - -„- -„- B-ţa Calea Moldovei 15

34. 415. Darfi Maria 1911 - - -„- -„- B-ţa Calea Moldovei 15

Privind această listă observăm că în două situaţii au fost ridicaţi , probabil , soţ şi soţie ; Maier Irina şi Maier Ioan precum şi Darfi Iosif şi Darfi Maria care având în vedere vârsta s-ar fi putut să aibă copii minori care conform articolului 4 din Ordonanţa nr. 5/1945 au

rămas în „grija rudelor şi în lipsa acestora în grija primăriilor-respective a Prefecturei „.Ce a fost în sufletul atât al părinţilor dar mai ales al copiilor numai Dumnezeu ştie.

Există de asemenea un document înălţător dar plin de tragism care atestă devotamentul unei femei faţă de soţul ei .

Domnule Comandant,

Subsemnata Elisabeta Ratkai nascuta Gyorgy originara din comuna Chileni judetul Ciuc, fiica lui Ghyorgy Ioan şi Balla Veronica nascuta in anul 1926 di (de-n.n.) origine etnica maghiara , casatorita cu Ratkai Francisc de origine etnica germana, locuitoare în Bistrita str. Paelor Nr. 50 , cu onoare Va rog sa binevoiti a-mi permite a merge alaturi de sotul meu la munca de folos obstesc pentru care a fost ridicat cu populatia germana din acest judet.

Totodata declar ca aceasta cerere o fac neinfluentata de nimeni , in dorinta de a nu fi despartita de dansul.

Bistrita,la 14 Ianuarie 1945.

Cu toata stima;

Ratkai Elisabeta (semnătură caligrafiată-n.n.)

( A.N.B. Fond Prefectura judeţului Năsăud )

(Documentul a fost transcris respectându-se ortografia din original).

O dată cu instaurarea guvernului dr. Petru Groza (6 martie 1945-9,p248), subordonat total comuniştilor, măsurile opresive împotriva tuturor locuitorilor ţării s-au intensificat .

În anul 1945 în Bistriţa ca de altfel în toată ţara asupra populaţiei de origine germană s-a abătut urgia .

Şi saşii din Bistriţa au fost reţinuţi şi mulţi dintre ei au fost deportaţi în Uniunea Sovietică . Deportările care după cum scrie în memoriile sale Gustav Zikeli (20) începuseră la scurt timp după ce la 13 octombrie 1944 trupele sovietice intraseră în Bistriţa . Acesta aminteşte că au fost internaţi în lagăr 40 de maghiari şi saşi , dar toţi au fost eliberaţi ulterior. Ulterior prin ordinul Comandamentului militar sovietic , inclus în ordonanţa Prefecturii judeţului Năsăud nr5 5/13 ianuarie 1945 , sunt ridicaţi 43 de saşi-38 din Bistriţa şi 5 din plasa Lechinţa-,care după o şedere în lagărul din oraş sunt trimişi la muncă în Uniunea Sovietică .(ANB;fond Prefectura judeţului Năsăud). Unii dintre cei deportaţi nu au mai văzut niciodată meleagurile bistriţene fiind răpuşi de frig , foame şi rele tratamente în lagărele din Uniunea Sovietică .Probabil că Gustav Zikeli se referă la cei amintiţi anterior extraşi din „Tabelul Nominal No 1” unde însă nu sunt amintite decât 34 de persoane. Dacă la aceste persoane alăturăm şi pe Ratkai Francisc şi Ratkay Elisabeta ne apropiem de cifra amintită de

Gustav Zikeli.

„Prin dimensiunile sale , deportarea în U.R.S.S. a fost o adevărată catastrofă ,

din ale cărei consecinţe minoritatea germană nu şi-a revenit ,lăsând în mentalul colectiv al acestor minoritari traume psihice de neînlăturat .A uita sau a minimaliza acea gravă pedeapsă colectivă impusă fără nici un act de acuzare , înseamnă a prelungi marea nedreptate făcută acestor oameni „.(16-p.13)

Pentru cei care totuşi s-au întors şi care şi-au refăcut familiile , gospodăriile,

făcându-şi un rost pe meleagurile natale persecuţia autorităţilor comuniste s-a manifestat din plin. Aşa cum aminteşte acelaşi Gustav Zikeli la p.83 din autobiografia sa :”Conducerea politică a fost preluată de partidul comunist cu toate că , exceptând câţiva parveniţi şi afacerişti , aceştia nu aveau nici o priză la masele populare de atunci.” ………………………… ……………………………………………………………………

„Mersul evenimentelor politice era dictat pe atunci în Bistriţa aproape exclusiv de partidul comunist. Şedinţele consiliului orăşenesc nu se mai ţineau”. Toate aceste persecuţii i-au determinat pe saşi să aleagă , cu jalea în suflet , drumul exilului, cei mai mulţi în fosta Republică Federală Germană unde cu hărnicia , corectitudinea , solidaritatea şi disciplina care îi caracterizau au devenit cetăţeni respectaţi ai comunităţilor .

Datele statistice atestă micşorarea dramatică a numărului de saşi din Bistriţa ca de altfel micşorarea numărului de etnici germani din toată ţara. Enciclopedia Libera Wikipedia atesta ca: „ În anul 1930 populaţia oraşului era de 14.128 de locuitori, dintre care 5.660 români, 4.461 germani, 2.177 evrei, 1.363 maghiari ş.a.”. Gustav Zikeli notează (p. 89): „La începutul anului 1948 s-a făcut recensământ în întreaga ţară. În urma acestuia , Bistriţa avea 13363 de locuitori ,faţă de 16288 în 1941.Au fost număraţi : 8462 de români -63,29% ,2255 de maghiari-16,88 % , 1767 de saşi şi germani-13,20 % ,721 de evrei-5,4 %, restul fiind ţigani şi alte naţionalităţi”. Presiunile politice accentuându-se saşii din Bistriţa pe diferite căi au părăsit ţara astfel că la recensământul populaţiei din 21 februarie 1956 în toată fosta regiune Cluj numărul populaţiei de etnie germană era de 8335 din care în mediul urban-4175.(8 sursă Direcţia generală de statistică). În anul 1969 în cadrul Recesământului populaţiei şi locuinţelor din 15 martie 1966 p.153 în tot judeţul B-N erau 6102 germani adică 2,27%. În anul 1977 procentul pe care îl reprezenta populaţia de etnie germană din România era de 1,7 % . Între timp presiunile, atât politice cât şi economice, pentru majoritatea populaţiei României deveniseră aproape insuportabile. Şi atunci saşii bistriţeni, ca de altfel aproape toată populaţia de etnie germană, au ales drumul emigrării în principal în Germania.

Odată cu stabilirea relaţiilor diplomatice între România şi Germania acest fenomen s-a accentuat .Saşii din zona Reghin-Bistriţa au fost printre primii etnici germani din România emigraţi în Germania Federală. În lucrarea „Punct crucial în Ardealul de Nord”, Alexandru Pintilei, Horst Gobbel, Ed. Verlag, Nurnberg, 2001 p142 dau următoarele date referitoare la reducerea prin emigrare a elementului german din actualul judeţ Bistriţa-Năsăud :-anul 1956-6690 germani,-2,62 din populaţia judeţului,-anul1966-6102-2,26%;anul 1977-1253-0,79;-anul 1992-913-0,28%. Găsim date suplimentare legate de evoluţia demografică a oraşului Bistriţa şi pe Internet în Enciclopedia Libera Wikipedia (data ultimei modificări 23 Noiembrie 2010): „ În prezent oraşul are o populaţie de 82.400 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (90,2%), urmaţi de maghiari (6%) şi ţigani (3,6%). Populaţia de etnie germană a scăzut foarte mult (în urma emigrărilor masive spre Germania), ajungând la numai 0,2%”. Cele doua grafice de mai jos ilustrează evoluţia demografica a saşilor bistriţeeni.

Emigrarea populaţiei de etnie germană a fost mai intensă mai ales între 1969/1970 şi 1990/1991

La recensământul din 18 03 2002 (Institutul Naţional de Statistică, Vol I-Populaţie-Structură demografică) sunt redate următoarele date :p. XXVI-populaţia de origine germană reprezenta 0,3% din populaţia ţării. În ceea ce priveşte judeţul Bistriţa-Năsăud în municipii şi oraşe din populaţia totală de 112912,414 erau de origine etnică germană,0,36%,iar în judeţ-din populaţia de 311657,661 erau de origine etnică germană,0,21%.

În vremuri îndepărtate s-a mai întâmplat ca grupuri de saşi sub presiunea demografică a românilor cu care conlocuiau în bună înţelegere să se mute în alte localităţi.

O astfel de situaţie este redată în cartea „Ultimii saşi din Şieuţ „ scrisă de Julius

Orendi aflată sub formă de manuscris în biblioteca Arhivelor Statului direcţia Bistriţa-Năsăud.

Saşii care se mutau din Şieuţ la Satu Nou în cadrul aceluiaşi ţinut lăsau biserica românilor cu care convieţuiseră şi care regretau că nu-i mai aveau între ei .

„Această clădire a bisericii înălţate pentru a fi locaş de rugăciune , nu trebuie profanată şi înjosită niciodată printr-o vânzare , printr-o târguială lumească , ea trebuie să rămână pe mai departe o casă a lui Dumnezeu . Dacă de-acum biserica nu va mai putea servi credinţei evanghelice , nici într-un caz noi nu vom privi cu răutate la cei ce rămân aici şi vor servi în ea lui Dumnezeu pentru zilele ce urmează ; conştienţi fiind că Dumnezeul lor al românilor este tot unul , la fel ca şi al nostru.”-Julius Orendi ;Ultimii saşi din Şieuţ ,p.242-243.

………………………………………………………………………………………………….... „Dar acum românii aveau a se bucura mai puţin. Dacă în primele zile gândindu-se numai la câştigul ce-l aveau din plecarea saşilor , săreau în sus de bucurie ; cu cât se apropia ceasul despărţirii , cu atât ieşeau la suprafaţă simţămintele de omenie ; cu atât mai mult simţeau românii că au pierdut prin plecarea saşilor. Aşa au izvorât din sufletele românilor cuvintele de părere de rău , de asigurarea prieteniei ; şi aceste cuvinte au fost rostite cu adevărat din inimă , cu ocazia acestor mese de despărţire . Urările de bine pe care românii le încredinţau saşilor , ca o zestre pentru drum şi plecare erau sincer gândite şi cuvântate. „-Julius Orendi, Ultimii saşi din Şieuţ , p.247.

Acum ,însă , sub jugul comunist suferinţele saşilor de multe ori ca şi ale românilor

erau cumplite şi nu se mai sfârşeau.

Astfel ,România a pierdut, în special în perioada regimului comunist unii din cei mai civilizaţi, mai harnici şi cinstiţi cetăţeni dar acest lucru nu conta pentru autorităţile comuniste în faţa beneficiilor băneşti .

Saşii care au ales exilul,au lăsat ,nu de puţine ori cetăţenilor români fără nici o plată , biserici ,şcoli , case etc. . Saşii bistriţeni nu au uitat meleagurile natale. Mulţi dintre ei au devenit binefăcători. Dacă înainte de decembrie 1989 au ajutat punctual pe locuitorii Bistriţei atât de origine germană dar şi pe ceilalţi locuitori în diferite moduri; medicamente, alimente, îmbrăcăminte , după decembrie 1989 s-au implicat în rezolvarea unor probleme apărute în comunitatea bistriţeană .

Se pot da multe exemple în sprijinul celor afirmate dar am să mă limitez numai la unul .Astfel, atunci când turnul bisericii evanghelice s-a prăbuşit în urma unui incendiu , aportul bănesc al saşilor, acum cetăţeni ai Germaniei şi Austriei, a fost substanţial putându-se astfel desfăşura lucrările de reconstrucţie .

„Noi ,Asociaţia Saşilor Bistriţeni din Germania şi Austria ne străduim de ani de zile împreună cu cei însufleţiţi de aceleaşi convingeri-Biserica Evanghelică,Forumul Democratic al Germanilor , Oraşul Bistriţa-să facem tot ce ne stă în putinţă (ideal şi material) pentru Bistriţa noastră , pentru meleagurile strămoşeşti bistriţene .De când domnul dr. Hans Georg Franchy a preluat în 2005 conducerea asociaţiei noi împreună cu partenerii noştri suntem activi în mod deosebit : sfătuind , finanţând , propunând iniţiative noi .Şi toate acestea cu mare succes . La început se punea problema renovării perlei Bistriţei , a Bisericii Evanghelice C. A.(care în 2013 v sărbătorii 450 de ani de la reconstruirea în stil renascentist). Acoperişul turnului era nou renovat ,schela pentru renovarea zidului turnului deja montată , şi dintr-o dată la 11 iunie 2008 a avut loc incendiul dezastruos : turnul a fost distrus , o treime a bisericii la fel . Acoperişul, clopotele , ceasul au dispărut dintr-o dată .În această situaţie Asociaţia Saşilor Bistriţeni (împreună cu mulţi alţii) a reacţionat imediat .Apelul ei pentru donaţii şi acţiunile ei continue la faţa locului (unii au avut impresia că dl, dr. Franchy şi-a stabilit domiciliul la Bistriţa) au fost atât de eficace , încât la 11 octombrie 2009 am avut ocazia de a simţi că a avut loc o minune :Turnul în lemn stă ,acoperişul bisericii are ţigle noi ,cele trei clopote noi ,donate de Asociaţia Saşilor Bistriţeni sunt instalate şi episcopul dr. Christph Klein le sfinţeşte sub ochii a multor sute de oaspeţi din apropiere şi de departe . Un sentiment înălţător ! La data de 17 iulie Asociaţia Saşilor Bistriţeni a avut un nou prilej de a sărbători :Noul ceas şi noua parte renovată a turnului-ambele donaţii ale Asociaţiei-au fost predate în mod festiv în cadrul Zilelor Bistriţei 2010 .Clopotele , ceasul şi lucrările în piatră au necesitat o investiţie de circa 200.000,-EURO. Donatorii noştri ne-au dat posibilitatea de a realiza această istorie minunată după catastrofa incendiului din 2008 .Mulţumim tuturor!”-Horst Gobbel ,Lasser oder Tun ?/Lăsăm sau facem ? ;Wir Nosner.Sonderausgabe/Ediţie specială 2010 ;Verlag/Editura Haus der Heimat , Nurnberg 2010 . p.5-6.

Bibliografie :

1. Academia Republicii Socialiste România ; Dicţionar Enciclopedic Român ,

Vol. IV , Q-Z. Ed. Politică , Bucureşti ,1966.

2. Bureacă I. Ioan , Din istoria medievală a Bistriţei ,Editura Fundaţiei George Coşbuc , Bistriţa 1999.

3. Comisia Naţională de Statistică , Recesământul populaţiei şi al locuinţelor din 7

ianuarie 1992 , Vol. I ,Populaţia –structură demografică .

4. Direcţia Generală de Statistică , Recesământul populaţiei din 21 februarie 1956 .

Structura demografică a populaţiei .

5. Direcţia Generală de Statistică . Recesământul populaţiei şi al locuinţelor din 15. martie 1966 . Vol. I. Rezultate generale . Partea I Populaţia.

6. Institutul Naţional de Statistică , Recesământul populaţiei şi al locuinţelor , 18. 03. 2002 . Vol. I Populaţia. Structura demografică.

7. Frisch Elisabeta Mărturii ale deportării Memoria revista gândirii arestate nr.43 .nr. 2/2003 , p. 108-113.

8. Gaiu Corneliu , Duda Vasile Biserica Evanghelică Bistriţa ,Ed. Accent, 2005.

9. Georgescu Vlad ,Istoria românilor , De la origini până în zilele noastre ,Editura

Humanitas, Bucureşti 1992.

10. Gobbel Horst ,Lasser oder tun ? Zum Gheleit /Lăsăm sau facem ? ;Wir Nosner-

Sonderausgabe/Ediţie Specială 2010 .Verlag/Editura Haus der Heimat , Nurnberg 2010.

11. Mândrescu Gheorghe ; Arhitectura în stil renaştere la Bistriţa , Universitatea „Babeş-Bolyai „ Cluj-Napoca , Presa Universitară Clujeană 1999.

12. Mihalcea Alexandru Calvarul germanilor dobrogeni : Gheorghe Clain şi Dumitru Hess. Memoria revista gândirii arestate ,nr. 40/41 nr. 3-4/2002.

13. Mureşan Ioan ,Situaţia social-politică şi economică din Judeţul Năsăud în timpul administraţiei militare sovietice (13 oct. 1944-12 apr. 1945 , Revista Bistriţei nr. VII ; Muzeul Judeţean Bistriţa Năsăud., 1997.

14. Onofreiu Adrian ; Factorii de influenţă politică în activitatea prefecturii judeţului 1944-1947, Revista Bistriţei XII-XIII ; Muzeul Judeţean Bistriţa Năsăud ,1999.

15. Orendi Julius ; Ultimii saşi din Şieuţ-Manuscris ,Arhivele Statului direcţia Bistriţa Năsăud , Biblioteca 209-916 . Prefaţare şi traducere din limba germană de Albin Marcu.

16. Pintilei Alexandru/Horst Gobel , Punct crucial în Ardealul de Nord/Wendepunkt in Nordsiebenburgen , Ed. Verlag , Haus der Heimat Nurnberg , Nunberg 2004.

17. Rus Viorel , Rezistenţa anticomunistă din judeţul Bistriţa Năsăud , Ed. Ioan Cutova , Bistriţa 2005.

18. Sigmirean Ioan ,Adrian Onofreiu , Istoria judeţului Bistriţa Năsăud în documente şi texte , Ed. Răsunetul ,Bistriţa , 2001 .

19. Skrabel Oscar , Bistriţa nostalgii citadine , Ed. „Răsunetul „ Bistriţa 2001

20. Zikeli Gustav , Amintirile unui tipograf. Fondul personal Gustav Zikeli , dosar nr 5 Arhivele Naţionale Direcţia Judeţeană Bistriţa Năsăud .

21. ........................, România ghid complet , Ed. Aquila ,Oradea , 2007

22. Convenţia de armistiţiu între Guvernul Român pe de o parte şi Guvernele Uniunii Sovietice , Regatului Unit şi Statelor Unite ale Americii pe de altă parte din Septembrie , 1944. Bucureşti 1944. Retipărită la Tipografia „Minerva „ Bistriţa-Arhivele Naţionale direcţia Bistriţa Năsăud .

Bistriţa la 18 01 2010. Totir Constantin