Deportarea saşilor bistriţeni

 

 

Moto :”Am fost adesea intrebat daca informatiile din dosare n-ar impiedica iertarea .La care am replicat mereu : ,,Nu pot ierta decat ceea ce stiu ,, 

                              Joachim Gauck-Presedintele federal al Germaniei.

 

                       Populaţia germană originară din Flandra din părţile Rinului şi Mosellei şi din Saxonia colonizată în Transilvania pe Târnave , în părţile Sibiului ale Braşovului şi Bistriţei în secolele XII-XIII este cunscută şi sub denumirea de saşi.

                      Burgul Bistriţa a fost întemeiat de coloniştii saşi cărora regele Ungariei Bela al IV-lea (1235-1270 ) care a intensificat colonizarea germană le-a acordat privilegii şi întinse teritorii .În scurt timp saşii bistriţeni ,renumiţi meşteşugari ,au ajuns să aibă relaţii economice strânse cu Moldova şi Ţara Românească . Deseori aceste relaţii au căpătat şi caracter politic .

„În veacul al XVI-lea legăturile economice ,politice ,demografice ş. a. cu Moldova erau atât de intense încât graniţa nici nu exista .De aceea Petru Rareş (1527-1538 şi 1541-1546 ) ,pe lângă elementele jurisdicţionale mai vechi-Cetatea de Baltă cu domeniul ei ,Ciceul cu 60 de state stăpânite şi înainte de domnii Moldovei , se adugă alte :Unguraşul cu un întins ţinut de                                                                                                             34 de sate , Bistriţa cu 23 de sate , şi Valea Rodnei cu 23 de sate ,cu mine de aur şi argint-toate posesiuni de mare importanţă „-Bureacă Ioan-Din istoria medievală a Bistriţei ,Editura Fundaţiei George Coşbuc ,Bistriţa ,pg.15-16 .

 

                      Trebuie remarcată atitudinea populaţiei germane în general şi a saşilor în special faţă de marile momente din istoria României moderne .Această atitudine este reliefată cum nu se poate mai bine în memoriul adresat Consiliului de Miniştri al României la data de 25 iulie 1945 , de către Rudolf Schuller în încercarea de a mai domoli prigoana la care era supus „poporul  sas” . În acest memoriu dr Rudolf Schuller arăta că Nicolae Iorga în anul 1919 aprecia că :”Pământul ardelenesc ,pecetluit aşa de vădit ,în chip cultural ,prin sârguinţa săsească ,nu poate fi prea îngust pentru 210 000 de oameni care reprezintă cinste , muncă ,economie şi simţ pentru dreptate şi adevăr .

                     Şi în Bistriţa saşii au reprezentat un factor cultural de excepţie fapt oglindit de edificiile culturale care împodobesc municipiul Bistriţa.

                     În acelaşi memoriu se arăta faptul că saşii au fost prima naţionalitate din Transilvania care s-au pronunţat în favoarea unirii Transilvaniei cu România.

                      „Subsemnatul ,în anul 1930 ,pentru purtarea mea loială faţă de ideile Românismului ,am fost decorat cu ordinul „Steaua României , în grad de „Ofiţer”,în anul 1919 , la 8 ianuarie , împreună cu colegul meu ,Rudolf Barandsch ,ulterior în ministerul Iorga ,Subsecretar de Stat , am putut conduce poporul săsesc la hotărârea de la Mediaş , prin care acest popor s-a aliniat , în mod benevol , conform ideilor de atunci a preşedintelui Wilson la România Mare .”

                     În acelaşi memoriu dr. Rudolf Schuller aminteşte :”Recunosc că purtarea poporului săsesc în ultimii cinci ani (1940-1945 n.n.) sub conducerea hitleristă , a fost provocatoare şi de tot greşită ,contrară purtării noastre din trecut şi contrară ţinutei pe care un popor conlocuitor trebuie să o observe faţă de celelalte popoare ale statului ” .    

                      În anul 1930 conform recensământului din acel an „la o populaţie totală de 18 057 028 ,71,9 % erau români şi 28,1 % minoritari (1 426 000 maghiari şi secui ,740 000 germani , 722 000 evrei ş. a ).Potrivit aceleiaşi statistici ,în Transilvania ,provincie cu un ridicat potenţial de  conflicte etnice ,57,8 % erau români ,24,4 % maghiari şi secui şi 9,8 % germani . În 1940 , populaţia României ajunge la 19 933 802 de locuitori .Proporţia majoritate-minorităţi rămâne aproximativ aceeaşi. Minorităţile cele mai numeroase era cea a maghiarilor şi secuilor, un sfert din populaţia Transilvaniei, şi a germanilor grupaţi în  Transilvania (270 000 ), Banat şi Maramureş (300 000) ,Basarabia (115 000 )Bucovina (70 000 ) şi mai puţini în Dobrogea şi în Bucureşti „: Bulei Ion-O istorie a românilor-Editura Meroni-pg. 140,141 )

                      In urma razboiului tara se va prezenta astfel :”Romania pierde in al Doilea Razboi Mondial 794 562 de oameni (71 585 morţi in Est , 21 035 in Vest , 243 622 de răniţi si bolnavi in Est ,90 344 in Vest ,309 533 de dispăruţi in Est , 58 443 in Vest ) si se alege cu ţara ocupată şi secătuită . Şi , ceeace era şi mai grav , fără nimic bun in perspectivă . In curănd totul incepe să se schimbe in sensul dorit de ocupantul sovietic „. Bulei Ion- O istorie a românilor – Editura Meroni -p. 157 .

                      Indeplinirea prevederilor armistiţiului era supravegheată de o Comisie aliată de control . Factorul determinant in aceasta comisie erau sovieticii britanicii si americanii fiind numai observatori .

                      „ Am aflat despre discutiile ce au precedat armistiţiul abia in luna octombrie , după sosirea mea la Washington şi după obţinerea permisiunii de a avea acces la documentele oficiale .Ministrul sovietic al Afacerilor Externe ,V. M. Molotov , insistase ca preşedintele sovietic al Comisiei Aliate de Control în România să fie investit cu autoritate deplină în conducerea treburilor in aceasta ţară .Când ambasadorii american si britanic au obiectat , el a subliniat că în Italia decizia finală  a Comisiei revenea americanilor şi britanicilor ; în mod analog , in România , o naţiune în intregime în zona de operaţiuni a armatei sovietice preşedintele sovietic trebuie să aibă control deplin .El a adăugat că membrii americani şi britanici vor primi toate infomaţiile necesare guvernelor lor şi că vor avea drepturi depline în a-şi exprima părerile . S.U.A. si Marea Britanie erau departe de a fi mulţumite de această rezolvare a lucrurilor ,dar ,în cele din urmă au cedat .Deci , Convenţia de armistiţiu prevedea functionarea Comisiei de Control sub „Inaltul comandament al aliaţilor (sovieticilor) ”(„Un conflict inerent de obiective pentru lumea postbelică”.Relatarea reprezentantului american în Comisia Aliată de Control în Romania(Schuyler) .în-Chiper Ioan ,Constantiniu Florin , Adrian Pop-Sovietizarea României-Percepţii anglo-americane ,Ed. Iconica , Bucuresti 1993 ,p.-30 .

                      Sovieticii însă nici măcar în ceeace priveşte transmisia informaţiilor către aliaţi nu s-au ţinut de cuvânt.

                    „De asemenea, exceptând câteva cazuri neimportante , nu am primit nici o copie după directivele si instrucţiunile Comisiei către guvernul României .Acest mod de lucru a fost însuşit atât de Vinogradov cât şi mai târziu , de catre succesorul său ,de-lungul întregii vieţi a acestei Comisii „ .Sovietizarea României-Chiper Ioan,Constantiniu Florin,Adrian Pop-Sovietizarea României-Percepţii anglo-americane , Ed. Iconica , Bucureşti , 1993-p.36

                    In ceea ce priveste comportarea reprezentanţilor sovietici fată de Rege si guvernul generalului Rădescu sunt sugestive relatările reprezentantului american in România ,Berry ,catre Secretarul de Stat .”Potrivit ministrului de externe care a fost de faţă ,Vişinschi a început discuţia , întrebind care este decizia regelui la sugestia făcută  ieri seara că guvernul Rădescu sa fie inlocuit(vezi telegrama mea nr. 142 din 27 februarie ,ora 12 p.m.).Regele a răspuns că a comunicat această informaţie generalului Rădescu şi că a început consultări cu liderii de partid , cu scopul de a alege un prim ministru desemnat.

                    Vişinschi a răspuns că un astfel de raspuns este nesatisfacător.Ridicându-se şi privind ceasul său de mână a spus : ‚aveţi exact 2 ore si 5 minute pentru a face cunoscut publicului ca generalul Radescu sa fie demis . La ora 8 trebuie sa informaţi publicul despre numele succesorului său „.Sovietizarea României –Percepţii anglo americane , Ed. Iconica , Bucureşti 1993 p-.112-113.

                    La intervenţia ministrului de externe Vişoianu care a căutat să explice că această cerere nu poate fi îndeplinită din motive constituţionale în intervalul de timp acordat : ”Vişinschi a răspuns că nu doreşte să fie întrerupt de Vişoianu , pentrucă nu a venit să asculte  ideile lui Vişoianu...Vişinschi a părăsit brusc camera , trântind uşa la plecare.”(Sovietizarea României –Percepţii anglo-americane , Ed. Iconica , Bucureşti 1993-p.113.)

                     In aceste condiţii au  funcţionat guvernele anterioare guvernului Dr.    Petru Groza şi asta datorită în cea mai mare parte acelui „aranjament” dintre Stalin şi Churchill.

 „Potrivit raportului făcut de Foreign Office şi pomenit de el însuşi în memoriile sale , Churchill a semnat un document urât (a nasty document ) cu o hartă a ţărilor balcanice şi „procentaje de influenţă „ atribuite marilor puteri , procentaje care au fost modificate mai târziu .Uniunea Sovietică obţinea:

-90% în România , britanicii rezervându-şi 10% în Grecia ;

-75% în Bulgaria ;

-50% în Iugoslavia şi Ungaria ,Eden cedând apoi 75% ruşilor. (Brătianu G. Maria-Acordul Churchil-Stalin din 1944 .Editura Corint ,Bucureşti ,2002.-p. 56 )   

               Pentru prima dată în decursul vremurilor judeţul numit la început Bistriţa-Năsăud s-a format in anul 1876 .De-a lungul timpului până la grelele vremuri ce au urmat după 23 August 1944 a cunoscut diverse forme de organizare . După 23 August 1944 imediat după plecarea ocupantului maghiar : „La o răscruce reală a istoriei în teritoriul sfâşiat de evenimente şi eliberat din ghiarele prigoanei ,s’a infiripat spontan din instinctul de conservare a neamului formaţia de apărare a vieţii obsteşti........................................................................................

                Prima organizare de ansamblu a judeţului ca persoană juridică politico-teritorială s’a infiripat de colonelul Teodor Sbârcea ajutat de Dr. Titus Crişan şi o mână de funcţionari. Această incercare de organizare însă nu a dat roadele dorite şi la hotărârea Consiliului cetăţenesc format din reprezentanţii tuturor păturilor sociale ,frânele conducerii judeţene au trecut la Dr. Ştefan I. Pop , primpretor al plasei centrale până la cedare .Intalarea oficiala a avut loc in ziua de 13 Decembrie 1944 in sala festivă arhiplină şi pavoazată cu drapelele naţionale si aliate în asistenţa maselor populare ,a notabilităţilor şi a comandantului sovietic judetean Locot. Serbacov .”Dr. Stefan I. Pop,O pagină de istorie ,viaţa judeţului Năsăud dela 13 octombrie 1944 la 13 martie 1945 , Tipografia Minerva Bistriţa 1947 ,p.15,16.

                    În anul 1944 peste 40.000 de germani trăiau  răspândiţi în zona Bistriţei ,Reghinului şi Transilvaniei de Sud .

                    Trupele sovietice au patruns in  Bistrita in data de 13 octombrie 1944 .

                     Odată cu intrarea trupelor sovietice în Bistriţa practic acestea au luat conducerea tuturor domeniilor .Reintroducerea administraţiei civile româneşti în Nord Vestul Transilvaniei a avut loc în primăvara anului 1945. Populaţia cu mici excepţii a aşteptat cu frică venirea trupelor sovietice .

                     O bună parte din populaţia de etnie germană fusese evacuată de armata germană mulţi dintre ei ajungând în zone ocupate de americani scăpând astfel de ocupaţia sovietică. Alţii ,însă ,au fost întorşi din drum de armata sovietică aşa că s-au bucurat din plin de atenţia puterii comuniste unii fiind deportaţi ,alţii fiind persecutaţi .

                     Meinhard Johann, născut la 13 decembrie 1927, de naţionalitate germană, religie evanghelică, absolvent de liceu, de profesie contabil,  pensionar la data interviului realizat de Cristina Grigore în comuna Livezile,judeţul Bistriţa-Năsăud la 30 noiembrie 2003. declara :

„Sigur că da, ne-a fost tare frică de ruşi. Aşa o zis că vin ruşii şi ne omoară. De aia s-a dus tăţi. Aşa să auzea atunci.” (Saşii transilvăneni între statornicie şi dezrădăcinare.Biblioteca Muzeului Bistriţa,Seria Historica ,coordonator Corneliu Gaiu , Bistriţa ,2006-p. 386 ).

                      În acelaşi volum şi la aceeaşi pagină sunt redate şi mărturiile doamnelor Gâţă Ecaterina şi Wagner Catarina .

                      Gâţă Ecaterina născută la 28 aprilie 1931 , de naţionalitate germană ,religie evanghelică în interviul realizat de Cosmin Budeancă în satul Dorolea , judeţul Bistriţa –Năsăud declara : „În 1944 la data de 19 septembrie s-a primit un ordin ca în 48 de ore tăţi saşii să părăsească satul că vine frontu şi vin ruşii şi vor fi toţi împuşcaţi”

                    Wagner Catarina ,născută la 18 octombrie 1926 , de naţionalitate germană ,religie evanghelică ,absolventă de 7 clase ,muncitoare ,pensionară la data interviului declara :”Din Dumitra au plecat în total 1600 de persoane , circa 235-236 de familii de saşi .S-au strâns cheile de la fiecare casă ,s-a legat de cheie numărul casei şi-ntr-o cotarcă s-a depus la primărie .Toată lumea a plecat .Aicea în comună a rămas casa , a rămas vaci , boi , viţei , oi , găini şi tot ce am avut .Grâu în hambare ,beciurile pline cu vin......avea câte 1000 , peste 1000 de kg. fiecare gospodar în beci.....toate au rămas şi au plecat toţi.”

                        În data de 6 ianuarie 1945 trupele sovietice de ocupaţie adresează guvernului generalului Rădescu o somaţie prin care cereau mobilizarea tuturor cetăţenilor români de etnie germană în vederea deportării în Uniunea Sovietică.Ordonanţa de deportare cerea deportarea tuturor bărbaţilor cu vârste cuprinse între 17 şi 45 de ani şi a femeilor cu vârste între 18 şi 30 de ani .Nu intrau sub incidenţa ordonanţei femeile gravide ,cu copii sub un an şi persoanele inapte de muncă .                                                                                                 

 Ridicarea populaţiei germane a început la 13 ianuarie 1945 în Bucureşti, Braşov şi Timişoara.

Guvernul Rădescu a înaintat o notă de protest către vicepreşedintele sovietic al Comisiei Aliate de Control pentru România ,generalul Vinogradov la 13 ianuarie 1945 în care se arăta că Tratatul de armistiţiu încheiat la 12 septembrie 1944 nu prevedea deportări şi că industria românească va avea de suferit în urma deportării acestei populaţii din rândurile căreia  mulţi erau calificaţi pentru profesii industriale. În notă se amintea şi faptul că acasă în România vor rămâne multe femei şi copii fără sprijinul tatălui şi al mamei.

„În 1995 în ziarul Allgemeine Zeitung fur Rumanien din 13 I 1995, a apărut un articol care dezvăluia faptul că guvernul Rădescu nu fusese de fapt „complet surprins „ de ordinul de deportare ,deoarece încă înainte de a primi acest ordin ,guvernul a dispus întocmirea de liste cu bărbaţi şi femei apţi pentru muncă şi că CFR ul începuse să pregătească cu săptămâni înainte ,vagoane pentru vite în vederea acestei acţiuni ,în baza unor surse documentare descoperite de curând .Wikipedia ,Enciclopedie liberă ). Regele Mihai şi  generalul Rădescu au protestat public împotriva acestor deportări care nu erau prevăzute în Tratatul de armistiţiu. „Deoarece reacţia SUA la dispoziţiile ordonate a fost firavă iar a Angliei reţinută autorităţile României ocupate de armata sovietică nu au avut nici un mijloc de a se opune dispoziţiei sovietice de deportare.(Wikipedia-Enciclopedie liberă) De fapt „ Churchill a hotărât să urmeze o politică dublă : să se tocmească în mod realist cu Stalin atunci când se putea şi în acelaşi timp să încerce să-l preseze până la refuz pe Roosvelt .După cum consemnam mai înainte în octombrie 1944 s-a dus la Moscova şi i-a aruncat în faţă lui Stalin „un document indecent” cum l-a numit el ,care stabilea ,fiindcă „mareşalul Stalin era un om realist „,”raportul intereselor” Marilor Puteri în cinci ţări balcanice :Iugoslavia şi Ungaria aveau să fie împărţite aproape egal între Rusia şi restul ; Rusia obţinea 90% din România şi 75% din Bulgaria ,în timp ce Marea britanie , de comun acord cu SUA avea să controleze 90% din Grecia .(Johnson Paul-O istorie a lumii moderne 1920-2000 .Ed. Humanitas ,Bucureşti 2003 .                                                                                               Prin Ordonanţa nr 5.care avea 8 articole plus sancţiunile dată de prefectura judeţului Năsăud la 13 ianuarie ora 3 ,1945 (ANR-Direcţia judeţeană Bistriţa-Năsăud-Fond prefectura judeţului Năsăud) se legifera la nivel judeţean deportarea saşilor.

                                                                                  

Prefectura judeţului Năsăud.

Nr. 5/1945 conf.

 

                                                ORDONANŢĂ.

  În baza ordinului Comandamentului Suprem Sovietic comunicăm că, în vederea refacerii drumurilor, căilor ferate şi a podurilor distruse de armatele fascisto-germane, pe teritoriul României:

                                                Ordonăm:

 Art. 1. Toţi locuitorii de origine etnică germană indiferent de sex , trecuţi pe tabelul alăturat , sunt consideraţi ca mobilizaţi pentru muncă.

Art. 2.  În timp de 5 ore dela data comunicării prezentului ordin , toţi cei mobilizaţi îşi vor pregătii bagajele , cu îmbrăcămintea necesară :haine de iarnă ,şi vară, încălţăminte ,schimburi ,aşternut şi seselă (probabil veselă , n.n.) ,precum şi hrana necesară pentru 20 de zile .Întregul bagaj nu poate depăşi greutatea de 150 kgr. De persoană. Transportul se va face cu camionul .

Art. 3.   Primăriile comunale sunt obligate a prevedea locuitorii, mobilizaţi şi lipsiţi, cu îmbrăcăminte şi hrana necesară.

Art. 4. Mamele cu copii sugaci, sunt scutite de muncă. Minorii celor mobilizaţi, rămân în grija rudelor  şi în lipsa acestora în grija primăriilor-respective (respectiv n.n.) a prefecturei.

Art. 5. Toţi cei mobilizaţi sunt obligaţi a aduce cu sine acte de identificare.

Art. 6 Averea mobilă şi imobilă a celor mobilizaţi se va preda primăriilor respective în păstrarea cu inventar.  Acest inventar se va întocmi în trei exemplare semnate de primar şi notar,rămânând un exemplar la primărie, unul la proprietar şi al treilea se va înainta Prefecturii în termen de 24 ore.                                                                                                                

Art. 7 De acest ordin sunt direct răspunzători primarii, cu întreg consiliul comunal şi notarul.

Art. 8. Atât autorităţile locale ,cât şi persoanele particulare care vor fi încredinţate , cu executarea  prezentului ordin vor semna o dovadă rămânând direct răspunzători de ordinele primite şi de prezentarea celor mobilizaţi.

                                            S a n c ţ i u n i.

        Acei, care nu se vor conforma dispotiziunilor (dispoziţiilor-n.n.) cuprinse în prezenta ordonanţă , vor fi internaţi în lagăre şi deportaţi.

         Prezenta ordonanţă intră în vigoare cu data publicării.

         Bistriţa, la 13 Ianuarie ora 3 1945.

                                                          Ştampilă rotundă.            Prefect :

                                                                                                 Ioan Melaniuc.

       

Nu am găsit la Arhivele Naţionale ale României, Direcţia Bistriţa-Năsăud, o listă, un tabel cu cei „mobilizaţi” conform acestei ordonanţe însă în „ Tabelul Nominal No 1 –Despre cetăţenii de origine etnică germană cari până la data de 13 Oct. 1944, au fost rămaşi pe acest teritoriu şi până la această dată nu au fost trecuţi la o altă confesiune”(A.N.B-Fond Prefectura judeţului Năsăud) la rubrica observaţii în dreptul a 34 de persoane era consemnat „ridicat la 22 I 945„.

Redăm numele acelor persoane :

Nr. Nr.crt.din Numele şi prenumele Data naşterii Locul naşterii            Domiciliul             Obs.

crt.„Tabelul                                        An Lună Zi Localitae Judeţ   Localitate   Strada

        No 1”                                         

…………………………………………………………………………………………………...

1.      21           Braedt Robert             1893 -      -   Bistriţa Năsăud  B-ţa Regele Ferdinant 19                                                                                                                                                     

2.      30           Beer Carol                  1925 -      -     -„-        -„-         -„-  Lemnelor 32

3.      61          Deichend Martin         1910 IX 6      -„-        -„-         -„- I.G.Duca 58

4.      63          Deichend Mihai          1886 IX 26    -„-        -„-          -„-    -

5.      75          Dienes Maria               1924 I 11     Peterlea Mureş     -„- Pr.Nic. 3

6.   77           Emrisch Ioan                 1916 VII 15 Bistriţa Năsăud B-ţa A.Iancu 1

7.   82           Fultz Ghizela                 1918 XII 30       -„-    -„-        -„- A.Mureşanu 42

8.   85           Fultz Sofia                     1913 VI 9     Tărpiu    -„-       -„- A.Mureşanu 42

9.  127          Gros Mihai                    1909 VIII 19 Bistriţa  -„-      -„- Calea Moldovei 55

10. 147.        Hugel Grete                   1914 IV  20   Berlin Germania –„-R. Carol 40

11. 148.        Hugel Trude                   1924 VII 4   Bistriţa Năsăud  B-ţa R. Carol 40

12. 154.        Hos Ioan                        1909 X 5      Bistriţa  Năsăud  B-ţa. Nouă 3

13. 180.        Inzel Hugo                    1912 - -           -„-         -„-        B-ţa Bărnuţ 5

14. 189.        Knof Ana                      1917 VII 19    -„-          -„-       B-ţa. Cimitirului 8

15. 201.       Cantor Catarina              1911 IV 18     -„-          -„-      B-ţa Legionarilor 10

16. 207        Clei Ema                        1914 V 27      Iad          -„-      B-ţa P. Unirii 57

17. 216        Lang Trangot                 1900 IV 10  Reghin  Mureş     B-ţa Pr. Nicolae 13

18. 228        Lang Emil                      1906 III 6    Bisrtiţa Năsăud    B-ţa Cărămidar 27.

19. 232        Langlt Erwin                  1913 VII 17   -„-       -„-          B-ţa Cetăţii 37.

20. 238        Maier Irina                     1909 XII 25  Reghin Mureş    B-ţa Calea Moldovei 11

21. 253        Maier Ioan                      1912 II 18    Bistriţa Năsăud   B-ţa Calea Moldovei 11

22. 265.       Pocteh Francisc              1915 -    -    Crist. N C. Lung  B-ţa Lemnarilor 7.

23. 291        Raiter Iuliu                     1891 IV 12 Bistriţa Năsăud     B-ţaC. Schanchen 2

24. 297.       Scherter Maria               1922 IX 2    Obreşti Năsăud    B-ţa Ultimul Biv. 4

25. 299.       Scherter Hermina           1925 II 8      Bistriţa Năsăud   B-ţa Ultimul Biv.4

26. 302.       Scheringher Mihai         1910 III 10  Bistriţa Năsăud    B-ţa Ştefan cel Mare 22.

27. 303        Scheringher Maria         1924 XII 6   Nurtemesi ?         B-ţa Ştefan cel Mare 22

28. 326        Schuler Martin               1912 III 4    Bistriţa Năsăud    B-ţa I.Gh. Duca 55

29. 343.       Schimpet Artur              1897 IV 9     -„-        -„-          B-ţa Crezului 25

30. 344.       Schuster Gh.                  1906 VII 3   Monesîi ?-„-        B-ţa Nouă de Jos

31. 386 .      Weber Maria                 1926 -     -    Bistriţa Năsăud     B-ţa Pescari 26

32. 405.       Zinz Sofia                      1908 VIII 16 Bistriţa Năsăud   B-ţa Corvin 6

33. 414.       Darfi Oscar                    1900    -    -     -„-         -„-        B-ţa Calea Moldovei 15

34. 415.       Darfi Maria                    1911   -     -      -„-       -„-         B-ţa Calea Moldovei 15

               Privind această listă observăm că în două situaţii au fost ridicaţi , probabil , soţ şi soţie ; Maier Irina şi Maier Ioan precum şi Darfi Iosif şi Darfi Maria care având în vedere vârsta s-ar fi putut să aibă copii minori care conform articolului 4 din Ordonanţa nr. 5/1945 au rămas în „grija rudelor şi în lipsa acestora în grija primăriilor-respective ,a Prefecturei „.Ce a fost în sufletul atât al părinţilor dar mai ales al copiilor numai Dumnezeu ştie.

Ordonanţa  a intrat în vigoare la ora publicării.Art. 4.rezolva în mod stalinist preoblema femeilor care aveau copii sugari şi problema copiilor care rămâneau ai nimănui în urma deportării părinţilor „Mamele cu copii sugaci ,sunt scutite de muncă .Minorii celor mobilizaşi , rămân în grija rudelor şi în lipsa acestora în grija primăriilor respective  a prefecturii .ANR Directia judeţeană Bistriţa ,Fond prefectura Năsăud ,dosar nr. Deşi în ordonanţă se specifică că munca se va desfăşura pe teritoriul României articolul 2 din aceiaşi ordonanţă ridica mari semne de întrebare în legătură cu locul unde se vor desfăşura această muncă :Art. 2 .În timp de 5 ore de la data comunicării prezentului ordin ,toşi cei mobilizaţi îşi vor pregătii bagajele ,cu îmbrăcămintea necesară :haine de iarnă şi vară , aşternut şi seselă (probabil veselă n.n.) ,precum şi hrana necesară pentru 20 de zile .Întregul bagaj nu poate nu poate depăşi 150 de kgr. de persoană .Transportul se va face cu camionul .Prevederile acestui articol nu erau de bun augur prevestind un drum lung şi pentru mulţi fără întoarcere .

                         Ordonanţa fiind dată la orele trei şi intrând în vigoare imediat fie că este vorba de trei noaptea fie că este vorba de trei ziua ridicarea persoanelor care urmau să fie deportate s-a făcut pe întuneric cum se vor face ulterior aproape toate arestările şi ridicările .Iată cum descrie doctorul Franz Payer în cartea „Viaţa unui medic „ Editura Semne , Bucureşti 2003  în capitolul „Deportarea în U.R.S.S. (1945-1946 ) deportarea :”Am fost asiguraţi că ar fi vorba de o „ internare temporală „După arestare au fost duşi la sediul siguranţei locale sau al postului de jandarmi unde aşteptau venirea camioanelor ruseşti care îi transportau la Bistriţa în fosta cazarmă a batalionului de vânători de munte . După o haltă la Cluj unde li s-au mai alăturat şi alţii au ajuns la Iaşi .După cum arată Viorel Rus în Rezistenţa anticomunistă în Judeţul Bistriţa-Năsăud ,editura Ioan Cutova ,Bistriţa 2005 –p.235 bazându-se pe mărturiile scrise ale Dr.Franz Payer şi ale doamnei Olga Pfeiffer „Traseul parcurs de garnitura celor mai bine de 40 de vagoane cu deportaţi în trei săptămâni a fost Iaşi-Dniepropetrovsk-Harkov-Voronej-Saratov-Sâzrani-Kuibâşev-Orenburg-Kuvandâk pe râul Samara.”

                            Pâna la destinaţie au avut de îndurat frigul groaznic ,setea şi foamea autorităţile sovietice dîndu-le mîncare de patru ori în trei săptămâni                                                                                                                                

În Fondul „Prefectura Năsăud există un document care arată frumuseţea sufletului feminin , devotamentul soţiei faţă de soţ .

                                                 Domnule Comandant ,                          

            Subsemnata Elisabeta Ratkai născută Gyorgy originară din comuna Chileni ,judeţul Ciuc ,fiica lui Gyorgy Ioan şi Balla Veronica născută în anul 1926 di (de-n.n.) origine maghiară ,căsătorită cu Ratkai Francisc de origine etnică germană ,locuitoare în Bistriţa strada Paelor Nr. 50 ,cu onoare Vă rog să binevoiţi a-mi permite a merge alături de soţul meu la munca de folos obştesc pentru care a fost ridicat cu populaţia germană din acest judeţ .

             Totodată declar că această cerere o fac neinfluenţată de nimeni ,în dorinţa de a nu fi despărţită de dânsul.

                Bistriţa la 14 ianuarie 1945

                                                           Cu toată stima,

                                                               Ratkai Elisabeta (semnătură caligrafiată-n,n.)

           (Documentul a fost transcris respectându-se ortografia din original )

                       

           Deportarea saşilor din oraşul Bistriţa după cum scrie în memoriile sale Gustav Zikeli-Amintirile unui tipograf.Fondul personal Gustav Zikeli ,dosar nr. 5 ,Arhivele Naţionale ,Direcţia Judeţeană Bistriţa Năsăud  ,începuse la scurt timp după ce la 13 octombrie 1944 trupele sovietice intraseră în Bistriţa .Acesta aminteşte că au fost internaţi în lagăr 40 de maghiari şi saşi-38 din Bistriţa şi 5 din plasa Lechinţa ,care după o şedere în lagărul din oraş sunt trimişi la muncă în Uniunea Sovietică.  Documentele studiate la ANR- Direcţia-Bistriţa atestă faptul că şi în judeţul Năsăud ca de altfel în toată ţara decidenţii nu erau românii ci sovieticii administraţiei române revenindu-i rolul ingrat de executor al deciziilor sovietice.

     Astfel în Darea de seamă asupra executării dispoziţiilor Art. 10 din Convenţia de armistiţiu în intervalul de timp 12 Octombrie 1944-12 iunie 1946 la capitolul 1” Rezumatul ordinilor-primite punctul a se menţionează : „În perioada 12 Octombrie 1944 când prima trupă aliată a pus piciorul în judeţul Năsăud -12 Mai 1945 Prefectura a primit ordine numai de la Împuternicitul GAC,Comandantul militar al judeţului şi comandamentele sovietice în trecere”

                     Sugestivă este şi relatarea lui Gustav Zikeli :”La trei sau patru săptămâni după ocuparea oraşului de către ruşi , a venit în Bistriţa jandarmeria română  .Căpitanul de poliţie de atunci dr. Dan , a ţinut în curtea clădirii magistraturii o cuvântare de salut şi a toastat pentru Maniu .Comandantul jandarmeriei a răspuns .Abia s-a terminat primirea comandantul a şi fost chemat la comandantul rus al pieţei. După lungi dispute ,jandarmeria a părăsit oraşul în aceaşi zi „_Gustav Zikeli-Amintirile unui tipograf,fondul personal Gustav Zikeli ,dosar nr. 5-Arhivele Naţionale ,Direcţia Judeţeană Bistriţa-Năsăud .

                   În aceste condiţii a avut loc deportarea saşilor din Bistriţa în U.R.S.S..Deportarea s-a făcut în vagoane pentru transportul vitelor ,femei şi bărbaţi în acelaşi vagon ,fără apă şi în condiţii igienice de nedescris . 

                    În lagărele unde au fost deportaţi condiţiile de trai şi de muncă au făcut ca foarte mulţi dintre cei deportaţi să-şi piardă sănătatea sau chiar viaţ .  

                   „Prin dimensiunile sale , deportarea în U.R.S.S. a fost o adevărată catastrofă , din ale cărei consecinţe minoritatea germană nu şi-a revenit .lăsând în mentalul colectiv al acestor minoritari traume psihice de neînlăturat .A uita sau a minimaliza acea gravă pedeapsă impusă fără un act de acuzare ,înseamnă a prelungi marea nedreptate făcută acestor oameni :”-Pintilei

Alexandru,Horst Gobel,Punct crucial în Ardealul de Nord/Wendepunct in Nordsiebenburgen , Ed. Verlag ,Haus der Heimat Nurnberg,2004.

CONCLUZII :

1.      Deportarea populaţiei de origine etnică germană a fost un fenomen comun în ţările din Europa de Est căzute sub dominaţia sovietică .

2.      Deportarea saşilor bistriţeni, ca de altfel şi a celorlalţi cetăţeni români de etnie germană, s-a făcut la ordinul autorităţilor de ocupaţie sovietice.

3.      Regele Mihai, primul ministru generalul Nicolae Rădescu, Guvernul României, au protestat deoarece Tratatul de armistiţiu nu prevedea acest lucru.

4.      Actul prin care deportarea saşilor bistriţeni a avut loc a fost Ordonanţa nr 5 a prefecturii ordonanţă emisă în baza Ordinului Comandamentului suprem sovietic.

5.      Felul cum s-a făcut deportarea prefigura marile deportări din anii 50: ridicarea noaptea sau dimineaţa devreme, termen de pregătire de câteva ore, condiţii inumane de transport, secretul destinaţiei.

6.      Nu s-a ţinut cont de faptul că minorii rămâneau ai nimănui, că numeroase familii erau decimate.

7.      Condiţiile de trai şi de muncă de la locul deportării au fost inumane şi ca atre mulţi nu s-au mai întors, raportul de decese fiind de trei bărbaţi la o femeie.