Scrisoare D-lui Eminescu

De mai mult timp ard de „ DORINȚA ”
Să-ţi scriu trei rânduri de scrisoare,
Mă bucur că mi-am dat silinţa
Să nu ajung la „ RENUNŢARE ”.

„ RĂSAI ASUPRA MEA ” şi vină
„ LUCEAFĂRUL ” cel românesc,
„ ÎNGER DE PAZĂ ” şi lumină
Din cerul mare îngeresc.

„ PRIN NOPŢI TĂCUTE ” -mi eşti aproape
Şi meditez „ GÂNDIND LA TINE ”
„ ŞI DACĂ...” nu închid pleoape,
Îți spun „ DEPARTE SUNT DE TINE „.

„ TRECUT-AU ANII ” –n şir ca vântul
Şi tu mi-aduci neîncetat,
„ DIN VALURILE VREMII cântul
Pe care eu l-am aşteptat.

Ţi-am pus la geamul casei mele
Suave , dalbe flori în glastră
Şi le păstrez ținând la ele
Ca la gingaşa „ FLOARE ALBASTRĂ ”.

„ O,RĂMÂI ” încă la mine
„ LASĂ-ŢI LUMEA ” ta de sus,
Să-mi arăţi ce-i rău şi bine
Din lumea ce n-a apus.

Cred c-aici nu-i lume nouă
Cum ai spus-o tu cu har,
E tot împărţită-n două:
„ ÎMPĂRAT ŞI PROLETAR ”.

În frunte sunt tot „ EPIGONII ”
Strigând tare an de an:
-„Noi nu ne clintim de-aicea
Suntem... frații lui Traian !”

Ăştia nu vor să asculte
„ RUGĂCIUNEA UNU DAC ”,
Strâng averi şi luxuri multe
Sfidându-l pe cel sărac.

„ ÎN ZĂDAR ÎN COLBUL ŞCOLII ”
Rup copiii încălţări,
Gândul lor le e să plece
Departe spre alte zări.

Cum mai sunt „ AI NOȘTRI TINERI ? „
Cei mai mulți ca altădată,
Nu vor muncă , nu vor carte,
Doar viață dezordonată.

„ PE LÂNGĂ PLOPII FĂRĂ SOŢ ”
Mai trece baba-moşul,
Cu frică mare că vreun hoţ
Le poate fura coşul.
*
„ DE CE NU-MI VII ” ca altădată
„ ÎN FEREASTRA DESPRE MARE „
Să-mi aduci şi mie-odată
Sufleteasca alinare?

ŞTEFAN POP