Securitatea individuală şi de grup – două dintre problemele de bază ale instruirii

Odată cu începerea noului an şcolar, anumite norme ţinând de etică profesională – trebuie neapărat reactualizate. M-aş referi doar la câteva din ele – cele care privesc securitatea, integritatea corporală şi sănătatea copilului. Sunt nişte parametri profesionali care se văd mai puţin – dar care au o importanţă extraordinar de mare.

Simţul de “autoprotecţie” se formează în timp ca orice altă competenţă. Preşcolarii şi elevii de vârstă mică trebuie educaţi şi-nvăţaţi să se protejeze de accidente stradale.

De multe ori “cineva” îi conduce la şcoală sau grădiniţă, dar nu întotdeauna îi poate şi lua de la şcoală sau activităţi, deci, vor trebui să se descurce singuri.

Dacă, la cei mici, problemele sunt mai minore şi ele ţin doar de “stradă” şi joacă în timpul pauzelor situaţia se schimbă mult – în cazul elevilor de segment profesional. Aici, în special în zona de instruire totul poate genera accidente. Copiii sunt puşi – de cele mai multe ori – în situaţii reale de lucru. Curentul nu se vede, maşinile n-au suflet – cu alte cuvinte orice greşeală se plăteşte. Şi de cele mai multe ori, se plăteşte scump de tot.

Desigur, noi părinţii ne dorim să vină copiii cu cât mai multe cunoştinţe de la şcoală, dar în primul rând vrem să-i vedem întregi şi sănătoşi. Chiar şi o mică tăietură la mâna cu care scrie, poate fi un impediment major pentru celelalte activităţi şcolare.

Au fost accidente mortale în timpul orelor de sport necunoscându-se suficient de bine starea de sănătate a unor elevi cu probleme în trecut.

Există foarte mulţi elevi navetişti, care converg spre şcolile din oraşe. Şi aceştia trebuie educaţi în sensul siguranţei lor personale, dar şi a celor din jur (de cele mai multe ori – colegi).

Chiar şi joaca, din timpul pauzelor, ieşită din sfere controlabile – poate genera accidente – şi chiar foarte urâte.

Elevii trebuie conştientizaţi că devin responsabili pentru traversarea în locuri nemarcate şi că cei de la volan nu sunt obligaţi să-i protejeze dacă nu se află pe locuri marcate.

Dintre elevii noştri, foarte mulţi circulă cu motoscuterul. Şi mulţi dintre ei o fac – fără a avea cele mai elementare noţiuni de legislaţie rutieră – deşi legea o impune. Cei care ne ocupăm de educaţia acestor copii, am putea fi un factor în plus de conştientizare a pericolului care-i pândeşte pe aceşti copii. Dacă nu nou – atunci cine?

Părinţii, de cele mai multe ori, lasă totul pe seama şcolii – aşteptând totul de la “ea”.

Reîntorcându-mă în zona învăţământului profesional, unde ştiu mai bine cum stau problemele – trebuie să atragă atenţia “cu respect” – că nu prea-i de glumit. Agenţii, unde mulţi dintre noi avem locaţiile de instruire n-au investit aproape deloc în securitate şi nici nu sunt semne c-ar face-o (motivele îmi scapă).

Noi, cei care-i instruim, suntem răspunzători de securitatea copiilor – şi de aceea nu trebuie sub nicio formă – să le permitem accesul în aceste locaţii până n-am explorat şi ultimul loc considerat “periculos” din aceste secţii, ca apoi să-i putem pune în temă cu modul de lucru în condiţii de siguranţă.

Personal, consider că n-ajunge să-i instruim, să-i punem să semneze fişa şi cu asta am “rezolvat” problema. Ori de câte ori observăm că se face “rabat” de la normele de securitate – obligatoriu, trebuie oprit procesul de instruire şi insistat asupra greşelilor sesizate. Şi asta trebuie făcut de atâtea ori – de câte ori situaţia o impune.

Un tragic accident s-a petrecut, nu cu mult timp în urmă, în localitatea noastră şi despre care s-a scris şi s-a vorbit la vremea respectivă. Nici acum cauzele nu par pe deplin elucidate. Un lucru este clar, preadolescenţii “bravează” şi uneori cu consecinţe grave. Deci, trebuie să cam anticipăm anumite “mişcări” la copiii noştri – pentru a nu le fi rău, mai târziu.

Există, într-adevăr o competenţă în curriculum de specialitate, intitulată “igiena şi securitatea muncii” – dar ea n-ajunge. Trebuie “grefat” pe această competenţă un întreg arsenal de măsuri “ concrete – care să asigure în totalitate siguranţa individuală şi prin educaţia individului – siguranţa de grup.

Petru Jurcul, maistru Lic. “Solomin Haliţă” Sângeorz-Băi