SENTIMENT DE TOAMNĂ

Mai creşte iarba-n cer mereu,
aripile de păsări încă-s ude,
mai cade câte-un nor, precum un înger,
dar cine-l mai aude?

Mai risipeşte toamna frunze-n cer,
sunt mari migraţii de pământuri,
mai cad batiste, despărţiri,
dar cine-aude când le fluturi?

Mai creşte cer în cer mereu,
de parc-ar creşte Dumnezeu.