Sherlock Holmes şi dr.Watson păgubiţi

Sătui de atâtea anchete, cei doi se hotărăsc să iasă puţin la munte, să mai respire. Îşi iau cortul şi spre seară îl instalează, apoi adorm după ascensiunea făcută. Cu vreo oră înainte de miezul nopţii, Sherlock Holmes se scoală şi vede deasupra capului bolta cerească plină cu puzderie de stele. Uimit, după o vreme, îl scoală pe doctor.

-Watson, trezeşte-te! Spune ce vezi!

Se uită acesta la cer, dezmeticit puţin şi apoi spune:

-Văd Calea Lactee din care facem şi noi parte, dincolo Orionul şi Pleiadele, Carul Mare şi cel Mic, Andromeda….da, însă privitor la părerile savanţilor că ar mai exista viaţă în Univers, eu nu sunt de părerea lor nicidecum. Viaţa nu apare aşa ca iarba pe marginea drumului. Viaţa e un miracol, iar datoria omului e să cunoască întregul Univers care este numai al lui…

-Lasă teoriile nătărăule Watson! Altă concluzie trebuie să tragi. Fiindcă vezi cerul cu stele, înseamnă că ne-au furat cortul şi dormim sub cerul liber!