SI TOTUSI MAI SUNTEM ROMANI

Handbalistul Marian Cozma a fost omorat cu trei lovituri de cutit, in inima, de un maghiar de etnie roma, intr-o discoteca din Ungaria. Diavoli cu chip de om iau viata unor oameni fara cea mai mica remuscare, c-asa vor ei. Legea democrata ii pedepseste cu 25 de ani sau inchisoare pe viata, insa, ne intrebam, oare cat valoreaza viata unui om? Ce pedeapsa eficace putem da acestor bestii ?

Trupul neansufletit al lui Marian Cozma este adus in tara de tatal sau. Cortegiul funerar a facut scurte opriri in vama Nadlac, Arad, Deva, Sibiu, Ramnicu Valcea, Pitesti, in drum spre Bucuresti, locul natal al sportivului. Si aici in aceste locatii a existat un fenomen absolut impresionant. Desi noapte si ploaie, sute, mii de oameni au iesit in strada exprimandu-si solidaritatea umana cu lacrimile tatalui care-si aducea baiatul acasa. Oameni care nu-l cunoscusera niciodata pe Marian, au iesit in intampinare cu lumanari, flori si chiar lacrimi. Solidaritatea in nenorocire este cea mai sublima ofranda facuta vietii. Si totusi mai suntem romani, multi dintre noi am intors spatele nepasarii, indiferentei si am demonstrat ca ne pasa, suntem solidari in lacrimi.

Vazand atatia oameni prinsi in durerile unui om, m-am simtit mai roman ca niciodata.