Stâna lui Leonida, caşul ecologic şi strungarii

Într-o poiană numită de şirioreni „După Laz”, străjuită de o pădure de salcâm ce abia rezistă sub greutatea florilor, se află stâna lui Leonida. Un bărbat trecut de prima tinereţe, dar şi de unele încercări cu sănătatea, este de vreo 30 de ani baciul mioarelor aflate în bătătură. Leonida şi fratele Ioan, sub grija mamei lor, o femeie harnică, o gospodină care mai face pâine în cuptorul clădit în urmă cu 70 de ani, dar pe care acum picioarele n-o prea ascultă ca-n tinereţe, au ieşit cu oile, în mod oficial (cum spunea cineva), la păşune. Iar până la căderea zăpezii, natura devine casa şi masa deopotrivă a oilor şi a păstorilor lor.
La Şirioara se păstrează un vechi obicei, ca la început de „campanie”, stâna, oile, ciobanii, păşunile, natura înconjurătoare să fie binecuvântate de preot. Astfel, că preotul paroh Radu Petri a oficiat slujba cuvenită, a binecuvântat prin stropirea cu apa sfinţită spre sănătate, rod bogat, ferirea de primejdii, hrană îndestulătoare pentru animale. Este aşa-zisul obicei numit „măsura oilor”, ce se făcea mai demult, când în turmă oile aveau mai mulţi stăpâni. Atunci, după cantitatea de lapte, fiecare primea caşul, urda şi jintuiala ce i se cuveneau. Acum vremurile s-au schimbat, proprietarii de ovine sunt tot mai puţini şi, ca atare, şi obiceiul se pierde, dispare.
Baciul Leonida are în proprietate 240 de oi, la care se mai adaugă vreo 30 ale unor prieteni şi vecini. „Oile sunt viaţa mea. Am crescut cu ele. Am început în urmă cu 30 de ani cu cinci mioare şi aşa, an de an, a crescut turma, nu fără mari eforturi, ajungând acum la 240. Oaia îţi aduce şi venituri, câştigi, nu mult, dar tot e ceva. Subvenţia nu-i mare, 15 euro pe oaie, dar mă ajută. Caşul acum îl vând cu 15 lei/kg. Nu merg la piaţă ci vin clienţii acasă la mine, chiar şi la stână, să vadă cum fac caşul şi urda. Numai din lapte de oaie, nu adaug nimic. Caşul să fie caş, dacă-i de oaie”. Îl întreb despre păşune, furaje şi domnul Leonida se arată mulţumit că Primăria Şieu Odorhei, prin primarul Sorin Sfintean şi viceprimarul Gheorghe Reman l-au ajutat să închirieze o păşune de 22 hectare chiar aici, la marginea satului. „Cu lâna sunt semne încurajatoare că va fi colectată şi plătită, ar fi un ban în plus”. La stână este împreună cu fratele său. Dar are şi două ajutoare mai deosebite. Strungarii (cei care dau la muls oile în strungă) sunt doi căţei negri, foarte frumoşi. Ei ştiu exact ce au de făcut. Execută rapid toate comenzile stăpânilor. Ceilalţi câini sunt de pază, feresc turma contra animalelor sălbatice. „Câinii fac parte din familia mea, fără ei am fi orfani”, ne spune Leonida.
Proprietarul turmei, domnul Leonida, a dorit ca ieşirea la păşune cu oile să fie un eveniment ceva mai deosebit. Ca atare, a invitat mai mulţi prieteni, vecini şi colaboratori la un ceaun şi la un balmoş de-adevăratelea. Preţ de câteva ore, în poiană veselia s-a împletit cu bucuria unui nou început.