„STAREA”

În afara celor trei stări, solidă, lichidă şi gazoasă, ar trebui să mai adăugăm şi „starea de sărăcie”, pe care tranziţia tinde s-o generalizeze.

Sărăcia nu e un viciu, ci o „stare”. Tot mai mulţi devin dependenţi de dragul ei!

Ajuns în stadiul de sărăcie şi mizerie, mândria, demnitatea şi nobleţea dispar. Sechelele lor le mai păstrează paranoicii, care, „capre râioase” mai ţin coada sus!

Cu toate acestea „bogaţii în virtuţi” îi afli între cei săraci!

Tranziţia s-a dezis de „ura de rasă” ca şi de „lupta de clasă”. Şi-a descoperit propria-i metodă de învrăjbire: ura între bugetarii rămaşi în slujbe, cu salarii mărite, din sumele ce li s-ar fi cuvenit ca salariu celor disponibilizaţi.