Startul recensământului!

Mâine începe oficial RECENSĂMÂNTUL, la finalul căruia sperăm, ca şi alte dăţi, dar deşi speranţa moare ultima, ea ne-a fost adesea înşelată pentru că interese colaterale, ca şi o mare doză de necinste, de minciună, au făcut ca datele să fie substanţial măsluite, mincinoase.

Am încercat în câteva articole să sensibilizez cititorii şi că creionez câteva „strădanii” ale celor care doresc din răsputeri ca răspunsul la unele întrebări ale recenzorilor să fie distorsionate.

Supozez că recenzorii vor fi însă de bună credinţă, iar noi, toţi cei ce vom răspunde la întrebările lor vom fi corecţi şi cinstiţi , deşi ştim, din situaţii precedente, că unele etnii vor încerca să-şi majoreze artificial numărul pentru că-şi imaginează că „numărul face puterea”. Poate este adevărat, dar prea adesea se poate dovedi că minciuna are picioare scurte şi-i posibil ca „ulciorul să se spargă, poate, chiar acum”.

Mergem pe credinţa şi corectitudinea celor recenzaţi în ce priveşte etnia (naţionalitatea), religia, ocupaţia-profesia, studiile, domiciliul ori domiciliile, ca şi la celelalte întrebări, pentru că mai credem că o democraţie reală se poate baza numai pe cinste nici într-un caz pe minciună, pe înşelătorie.

Recensământul în sine este o activitate complexă, amplă şi atât recenzorii, cât şi noi, cei recenzaţi, cei ce răspundem la întrebări, trebuie să fim atenţi, să gândim ce spunem şi mai ales să fim de bună credinţă pentru că, repet, interesele, miza este mare şi tentaţiile sunt la fel.

Am subliniat şi câtă presiune apasă pe cei ce sunt în familii mixte, situaţii de căsătorii între etnici diferiţi ca apartenenţă şi care vor fi tentaţi sau îndemnaţi să-şi trădeze originea.

Ştim situaţia din Ungaria, dar şi în judeţele majoritar ungureşti din România unde, peste Tisa, românii au scăzut numericeşte iar în Covasna şi Harghita au fost maghiarizaţi în ritm alert şi argumente, dovezi există dar lucrurile par a aluneca spre obişnuinţă.

Vom vedea, probabil, că şi în ţara noastră aceste jocuri vor produce urmări, dar ar trebui ca în toată Europa, toate ţările din U.E. fac astfel de recensăminte pentru a vedea cam unde suntem şi în fiecare ţară ca şi în ansamblul Europei.

Nu este simplu, dar fiecare etnie, român, ungur, ţigan, german, secui, ceangău, şvab, tătar, ucrainean etc., ar trebui să fie mândru de originea sa şi să fie sincer, dar se ştie că fiecare declaraţie este pe proprie răspundere.

Este important, deosebit de important să fim conştienţi că de declaraţiile noastre, ale fiecăruia dintre noi, depinde ce şi cum vom trăi mâine în această ţară, pentru că numai de noi depinde acest lucru.

Nu ştiu dacă vreunul dintre noi poate fi partizan cinstit al traseismului politic şi cu atât mai mult nu putem fi partizani la mărturiile, la răspunsurile mincinoase.

Să judecăm cu minţile noastre dacă ne-ar conveni ca, peste vreme, copiii şi urmaşii noştri să se ruşineze de noi şi cu noi pentru că am minţit într-un moment pentru ţara noastră.

Să răspundem corect, cinstit, la întrebările pe care le vor pune recenzorii din formularele de recensământ ştiind sau imaginându-ne că răspundem după ce am jurat în faţa propriei conştiinţe că nu ne vom fura căciula.

Poate zicem „aşa să ne ajute Dumnezeu”, indiferent cărei religii aparţinem.