Recensământul – lung prilej de vorbe şi de ipoteze (3)

Am subliniat, cred, destul de clar că recensământul ar trebui să se desfăşoare sub semnul corectitudinii, a cinstei, a dorinţei de a-ţi recunoaşte, fără echivoc, obârşia, neamul.

Indiferent dacă eşti român, maghiar sau ungur, ţigan ori rom, tătar, sârb, ucrainean sau ce vei fi fiind, pentru că Bunul Dumnezeu te vede şi chiar de eşti ortodox, catolic, unitarian, reformat, greco-catolic sau de ce credinţă eşti, tot te scrie în Cartea Sa Cea Mare.

Recurg, la cele de mai sus, pentru că am sugerat, îmi imaginez destul de evident că extremismul ungar bate de departe orice extremism românesc şi „sfânta coroană” se răsuceşte în mormânt când vede cum unii dintre „supuşii” ei bălăcăresc pe aproapele care-i tot zidire a lui Dumnezeu sau mă rog, al Istenemului, aşa că lăsaţi domnilor unguri naţionalismul şi extremismul deşănţat şi gândiţi-vă la originea ceangăilor, la românii deznaţionalizaţi din multele comune ale Covasnei şi Harghitei, dar nu numai de aici ori la ţiganii ori romii analfabeţi sau vorbitori de maghiară pe care, prin vreme, i-aţi luat sub încăpătoarea voastră pulpană de acaparatori fără scrupule.

De fapt, tot cam fără scrupule vă manifestaţi şi acum, în zilele ce premerg startului lucrărilor recensământului şi-mi imaginez cam ce scenarii vă gândiţi să puneţi la cale pentru ca în zilele efective de desfăşurare a acestui important eveniment să aruncaţi cu venin şi cu vorbe pentru a duce la apogeu imaginea de coşmar pe care o trăiesc ungurii năpăstuiţi de românii fără inimă, dar pe care-i rugaţi să vă ajute, ba le şi sugeraţi să se declare maghiari (Kovacs Eckstein) şi nu uitaţi să afirmaţi pe toate gardurile cât este de important recensământul pentru unguri (ministrul Culturii în România, Kelemen Hunor), dar uitaţi poziţiile unor unguri corecţi, care vă amintesc că făcăturile (Sandor Kopatsy) nu vă onorează.

E drept că tocmai onoarea este caracteristica ce le lipseşte europarlamentarilor unguri ce hulesc ţara şi poporul ce i-a validat să fie reprezentanţii lor în Parlamentul European, ba Tokes a fost colaborator al celor cu petliţe albastre, după cum se şuşoteşte, ne va pretinde nouă, românilor, chirie pentru că după episcopul deformat (nu retrag cuvântul deformat pentru că nu-i defăimător sau mai defăimător decât „cupolele de ceapă” cocoţat pe o funcţie în U.E. mult mai neconformă cu pregătirea şi cu mentalitatea sa revanşardă şi care nu se vor sfii să depună eforturi uriaşe pentru ca recensământul să fie măsluit şi mincinos, luptând din răsputeri pentru procentul de 20%, altă anomalie românească, şi prin care să-şi impună limba şi năravurile în administraţie ghidându-se orbeşte şi prosteşte după crezul că „numărul face puterea”.

Măi micuţilor, chiar nu sesizaţi că, apropo de număr şi putere, românii vă tolerează, vă acceptă ghiduşiile, înţeleg cam care-i pohta voastră şi ştim demult că dacă povestea Ungariei Mari a trecut, este perisată, vă mulţumiţi şi cu „ungariile mici” pe care tot noi, cei huliţi, românii le acceptă.

Apelaţi la istorie, care nu-i contrafăcută de comunişti şi vedeţi ce se zice acolo, la o anumită pagină şi despre Ungaria Sovietică, dar şi despre număr şi putere şi meditaţi mai mult şi mai profund asupra relaţiei cu românii.

Nu fiţi aşa de deranjaţi de cuvântul etnic pentru că nu-i un cuvânt ce jigneşte pe nimeni. Etnic înseamnă, conform dicţionarului, „apartenenţa la un popor”, deci, declaraţi-vă unguri pentru că aparţineţi Ungariei, dar trăiţi în România a cărei legi trebuie respectate, inclusiv, în ceea ce priveşte limba oficială.

În toate ţările civilizate se pare că se ştie ce înseamnă minoritate şi majoritate numai România şi românii acceptă, din prea multă toleranţă fel de fel de ghiduşii pe această temă.

Deci, declaraţi-vă la recensământ ceea ce sunteţi: unguri. Nu vă opreşte nimeni. Nu vindeţi însă iluzii deşarte nici secuilor pentru că ţinutul cu pricina nu este Ţinutul Unguresc, lăsaţi ceangăii să se declare ceangăi, nu transformaţi ţiganii sau romii în trădători şi nu-i determinaţi, chiar dacă sunt analfabeţi, să se declare altceva decât ceea ce sunt şi nu-i duceţi la remorca unor promisiuni fără acoperire pentru că ei ştiu prea bine ce sunt.

Lăsaţi şi pe cei din familiile mixte să declare fiecare ceea ce este prin obârşie şi lăsaţi interesele personale sau politice să rămână ceea ce sunt. Simple, dar mari interese. Şi mai ales interese în folosul unor… persoane. Comunităţile de români, de unguri, de ţigani, de tătari, de şvabi, de ucraineni ştiu să trăiască în linişte, ştiu să convieţuiască paşnic şi sunt sătule de îndemnuri de genul „recensământul are o importanţă capitală pentru unguri”.

Ce „capitală” domnule ministru al Culturii din România?

Noi, tot împreună, trăim în România şi mulţi, fără a fi neapărat sanguinari ştim belşugul pe care l-au dăruit „coroanele” mai mult sau mai puţin sfinte supuşilor sau mai ales ce au dăruit supuşilor pe care i-au bănuit a avea un sânge mai puţin albastru.

Vrem să demonstrăm că România cu politicienii şi oamenii ei din „elite” (halal elite) este o ţară civilizată, democrată, europeană. Şi suntem europeană, pentru că suntem aici înaintea Europei, dar atunci când „elitele” te îndeamnă la minciună, la fals, suntem şi ipocriţi şi aproape mizerabili.

Recensământul nu se referă doar la populaţie, ci vorbeşte şi despre profesie, despre pregătire, despre starea materială, despre alte lucruri „scormonite” de zeci de întrebări.

Cei ce întreabă, dar şi cei ce răspund, trebuie să înţeleagă măcar în astfel de momente, cu adevărat importante pentru ţară, că trebuie să ne manifestăm ca oameni responsabili, conştienţi şi mai ales corecţi, cinstiţi. Parafrazând, aş sugera că, în acest caz, fără sinceritate, cinste şi corectitudine nimic nu e.

Iar ŢARA şi DEMOCRAŢIA devine şi mai acut o minciună.

Adrian Mănarcă