Suzana Deac, psiholog: POMUL FAMILIEI

Pasiunea e ca un foc aprins în prima fază, când flăcările împrăștie scântei primprejurul nostru.
Apoi flacăra devine moderată și stabilă mult timp. Uneori luni de zile, alteori ani în șir.
Pasiunea este un sentiment cu intensitate mare și de scurtă durată, pentru apărarea psihicului, cine arde la maxim mai multă vreme se arde, se pârjolește și se ofilește ca o plantă fără vlagă.
E bine ca pasiunea să țină scurtă vreme, e bine ca ea să se transforme într-un foc mai domol, într-un râu cu valuri blânde și viteză controlabilă.

Iubirea este un sentiment mai puțin puternic decât pasiunea dar conferă stabilitate, protecție, sprijin și multă căldură. Dragostea echilibrează sufletele, le înfrumusețează, le îmbogățește și le inspiră. Viața fără dragoste ar fi ca anul fără primăvară (spune o elevă din cl. a XII-a A).
Dar și iubirea trece prin diferite schimbări inevitabile, datorită uzurii morale a relației în cuplu. Oamenii se schimbă, învață să facă compromisuri dar în anumite privințe nu se mai modelează. Vârsta rigidizează firea omenească, unele dintre bunele obiceiuri rezistă și timpului, dar, din păcate, cele rele se acutizează.

Dragostea în cuplu clădește în timp un zid solid, dar cuvântul zid fiind rece și dur, aș zice, mai degrabă, că dragostea, în timp, sădește și crește un pom înalt, rezistent și frumos, prin faptul, că e verde în orice anotimp. Mai cad frunze, bineînțeles, e expus la ploi și ninsori, îndoit de vânt, frecvent, și totuși, pomul rezistă de cele mai multe ori, spre bucuria partenerilor de viață, a copiilor, care nu trebuie să caute căldura părintească a căminului doar într-un singur loc, constant, stabil și permanent, în casa părintească.

Pomul acesta, înălțat cu aripile sufletelor unite în magia căsătoriei, nu se vinde ușor, nu se dă pe valori de schimb sau pe imagini amăgitoare, doar în puține cazuri, și unele dintre ele cu regrete ulterioare. Unii dintre parteneri se aventurează după globuri strălucitoare, dar în cele mai multe cazuri, zborul avântat în timpuri tulburi prezintă riscuri, iar soții, ca niște colecționari buni de valori tradiționale, doresc păstrarea pomului familiei în interiorul ei.

Înainte de a se avânta în iureșul căsătoriei e bine să stai pe gânduri, să-ți cunoști partenerul din toate punctele de vedere, în timp, și în ipostaze diferite. Trebuie să dai importanță nu numai vorbelor lui dar și opiniei formate în jurul său. Nu te poți încrede în niciun om fără dovezi, argumente și acțiuni demonstrative. Vai, câte greșeli se comit, câte despărțiri dureroase survin, câte tragedii se nasc, când te încrezi doar în cuvântul partenerului tău, fără să-l fi probat prin alții și printr-o diversitate de situații petrecute în timp!

Orice om se cunoaște prin cuvânt, emoții și acțiuni reale. Nu te grăbi niciodată! Cine te iubește ar vrea și el să te cunoască în profunzime, pentru a dobândi încredere. Încrederea devine azi, poate, cel mai prețios sentiment al societății. Cu atât mai mult pentru un cuplu pe prag de căsătorie sau pe prag de rezistență !