Ţara mea se numeşte Măgura Ilvei!

             Este în grupa mare la o grădiniţă de top din Bistriţa. O cheamă Maria. E o fetiţă cu ochi albaştri, scânteietori, mereu zâmbitoare şi foarte prietenoasă. Ţi-e drag s-o priveşti, dar mai ales s-o asculţi. Vorbeşte frumos, cuvintele rostite sunt ca un fagure de miere. Într-o zi, tema unei activităţi era intitulată: Cum se numeşte ţara noastră? După enunţul educatoarei, veni şi răspunsul imediat al Mariei: „Ţara mea se numeşte Măgura Ilvei”.

Toţi copiii şi adulţii prezenţi la această activitate rămân uimiţi, unii se miră, alţii râd, dar ea repetă cu o voce şi mai puternică: „Ţara mea se numeşte Măgura Ilvei”. „De ce?”, întreabă educatoarea.

Şi răspunsul a venit imediat. „Fiindcă acolo sunt bunicii mei care au o casă frumoasă, cu animale prin curte, cu o vale ce face mult zgomot, apoi, pădurea unde-s căprioare şi porci mistreţi şi o păşune mare unde sunt multe flori. Acolo mă duc eu în vacanţă cu părinţii şi fraţii, acolo-i cel mai frumos loc din lume...”.