Taxa de „sfânt”

Aţi auzit de ultima găselniţă popească? Dacă nu, ciuliţi bine urechile, căscaţi corespunzător ochii şi miraţi-vă! Fiţi mândri, dragi români, de capacitatea de-a dreptul paranormală de inventivitate a pastorilor noştri spirituali; fiţi mândri că alcătuiţi un popor în care, de departe, supravieţuiesc cei mai numeroşi „sfinţi”, adică cetăţeni cu nume precum: Ioan, Gheorghe, Petru, Pavel, Mihai, Gavril. Grigore sau Maria, Ana, Ioana, Mihaela, Gabriela ş.a.m.d. De ce? Citiţi şi vă minunaţi!
Era pe 10 noiembrie, post-meridian. Mă aşezasem la o măsuţă în umilul meu living pentru a elabora „lisat de împrăştiat banii”, după ziua de salariu, bani „condamnaţi” a fi folosiţi spre destinaţii precum: taxe, impozite, CAR, bancă, facturi sau alte obligaţii financiare. Mini-tranzistorul meu, poposit pe Radio Someş, tocmai anunţa ora exactă 14, cu buletinul de ştiri aferent. Mărturisesc că a fost cel mai ciudat şi cel mai oripilant buletin de ştiri pe care l-am auzit vreodată! Şi nu-s de ieri, de-alaltăieri „în sat”. Urmărindu-l, am rămas pur şi simplu siderată! Nu ştiam, să mă amuz, să plâng, să mă revolt… sau să trântesc de perete aparatul, făcându-l ţăndări cu tot cu vocea insipidă, inodoră şi incoloră a crainicei care informa că (şi acum ţineţi-vă bine!) Înalt-preasfinţitul şi mult prea Fericitul (sâc!) nostru Patriarh s-a gândit el, aşa, să solicite legiuitorilor noştri (alţi înalţi prea-sfinţiţi şi mulţi – prea-fericiţi) să legifereze o propunere de decret ecumenic a Benedictului Carpatin conform căruia toţi cetăţenii ţării noastre care au fost, sunt şi vor fi botezaţi cu nume de sfinţi să plătească către cele sfinte lumeşti… o taxă de autor, pentru că poartă numele unor V.I.P.-uri religioase. Ghinionul lor! Argumentul întru justificarea acestei propuneri este acela că românii posesori de astfel de nume sunt spiritual mai avuţi, deci, au un „venit” onomastic… şi, ca orice venit, trebuie impozitat! El va trebui plătit cu satisfacţie şi mândrie deoarece sfinţii biblici s-au martirizat în antichitatea creştină pentru credinţa şi viaţa generaţiilor viitoare. Şi încă una: începând din anul următor, feţelor bisericeşti nu li se vor mai impozita salariile, deşi „părinţii” sunt şi ei bugetari, fiindcă veniturile salariale actuale le sunt insuficiente. Ce bine că sunt cadru didactic, altfel ce m-aş face, cum aş trăi cu un salariu de popă? Ca preot, chiar dacă aş încerca să-mi rotunjesc veniturile de pe la nunţi, pomelnice, botezuri, înmormântări, boboteze, luminaţii, feştanii sau din cutiile milei (sâc!), tot nu mi-ar ajunge să trăiesc decent! Prin urmare, am comite un sacrilegiu să ne opunem absolvirii „părinţilor” noştri instituţionali de impozitarea salariului sau de percepere a taxei pe nume de sfânt.
Pe mine mă cheamă Ecaterina. Slavă Domnului, pentru că, deşi în calendarul ortodox este înregimentată Sf. Ecaterina şi sărbătorită pe 25 noiembrie, numele sfintei este scris nu cu roşu, ci cu negru. Mă bate, totuşi, gândul să protestez! Adică, de ce eu sau Amarghiloaia sau Sânefta sau Marghiolita să nu plătim sfânta taxă? De ce?! Pentru că celor care au redactat calendarul li s-a terminat pixul roşu, şi aşa, fie au apelat la cel negru, fie au uitat să ne înghesuie şi pe noi în pagină?! Ce?... Noi nu mâncăm fasole şi cartofi la fel ca Ioan şi Gavrilă sau ca Maria şi Gabriela? Nu respirăm sau nu ne înmulţim – tehnic vorbind – la fel ca ei? Ei, drăcia-dracului! Asta se numeşte discriminare! Şi, doar pentru că aşa doreşte Benedictul nostru! Cu ce suntem noi, ăştia cu nume profane mai puţin semnificativi şi interesanţi decât cei cu nume sfinte în ochii legii şi ai lui Dumnezeu? Iar dacă protestul meu nu va fi luat în serios, atunci nu-mi rămâne decât să mă duc la Primărie şi să-mi schimb numele de botez.
Sfânta Ecaterina, sosesc să elimin nedreptatea care ni s-a făcut prin îndolierea în calendar a numelui nostru! Gata, m-am decis! Îmi fac operaţie estetică numelui şi-i voi pune nişte silicoane roşii, de toată frumuseţea!
Vreau să plătesc taxa de „sfânt”!!!
profesor Ecaterina Raţiu,
Colegiul Economic Năsăud