Teatru, scenă, actori

Teatru, scenă, actori. Este mai bine să arbitrezi doi duşmani decât doi prieteni, în primul caz, duşmanii sunt duşmani, cu posibilitatea ca unul dintre ei să-ţi fie mai puţin duşman, în cel de-al dolea caz, unul dintre cei doi prieteni îţi va deveni duşman. Iar dacă cineva vorbeşte despre justiţia lui, eu n-am încredere în el. Dacă ai inamic pe unul cu minte puţină, îl poţi lovi rău şi eficace dacă-l lauzi cât de puţin.
Teatru, scenă, actori. Am văzut mulţi care se laudă singuri şi drept urmare am văzut mai mulţi care râd de ei. Cei care laudă pe alţii aşteaptă să fie lăudaţi de aceştia. Se tot vorbeşte despre legile de la noi, din teatrul nostru, or fi bune, or fi rele, este mai bine să ai legi rele dar respectate decât să ai legi bune ignorate constant. Iar ca număr de legi, cu cât un stat are mai multe legi, cu atât este mai corupt. Legile acestea sunt cea mai frumoasă născocire a raţiunii şi ele au micşorat libertatea actorilor, tocmai pentru a li se asigura liniştea. Până la urmă totul ar trebui să se reducă la câteva legi mari care să se manifeste pretutindeni, decât puzderia de legi care aduce corupţia. Ca să ai linişte trebuie să renunţi la ceva, casă mică, linişte mare. Este inutil să căutăm liniştea pe scenă dacă noi nu ne-o găsim în noi înşine. Lumea este o scenă, oamenii, actori. Teatru, scena rămân şi peste mulţi ani, cu aceleaşi decoruri, actorii însă se schimbă neâncetat. Fiecare dintre aceştia îşi creează, sau ar trebui să-şi creeze propria lui lume. Actorii aceştia trebuie să înveţe trei lucruri de la măgar, să poarte necontenit povara, să nu simtă frigul sau căldura, şi să fie totdeauna mulţumiţi.
Teatru, scenă, actori. Este greu să cunoşti măsura când îţi merge bine. Ne quid nimis, nimic prea mult, dar ţi-ai găsit la actorii noştri politicieni. Pe scena noastră lumea răsplăteşte mai mult aparenţele meritului personal decât meritul însuşi, că aşa este la noi, în teatrul nostru., cu cât ai un merit mai mare şi o modestie tot aşa de mare, cu atât vei rămâne pe scena vieţii mult timp ignorat. Printre actorii noştri mereu există ceva şi mai mic. Mie nu-mi este milă de actorii care n-au milă de nimeni, nici măcar de ei însuşi.
Teatru, scenă, actori. Şi mintea celor inteligenţi se pierde din cauza permanentei preocupări privind mâncarea zilnică, hainele, întreţinerea. Este adevărat că mulţi nu-şi pierd mintea fiindcă n-o au. Eu nu mă mir de nimic. Când purtăm mânia toţi devenim nebuni, iar cine locuieşte atâta vreme lângă mlaştină, devine broască. Până la urmă noi murim în fiecare zi, pentru că-n fiecare zi viaţa noastră se scurtează cu o zi. Nu moartea este jalnică, ci drumul spre ea.
Teatru, scenă, actori. Aţi văzut actori politici pe scena noastră? Cât de modeşti vor să pară cei mai mulţi dintre ei, această falsă modestie este ultimul rafinament al vanităţii. Teribilă este mulţimea când are conducători care fac răul din obişnuinţă, nu te amesteca în ea, mulţimea totdeauna este nesigură, iar simpatia ei, floare de păpădie. Natura îi place să se ascundă iar noi, dacă nu avem ce iubi trebuie să iubim ce avem. Eu nu-i răspund nebunului niciodată, ca să nu intru în nebunia lui, o boală foarte molipsitoare. Există atâta nedreptate pe scena noastră şi ea se bazează nu doar pe puterile ei, ci foarte mult, pe credulitatea şi frica multor actori.
Teatru, scenă, actori. Am văzut mulţi actori care lasă ceea ce au şi aleargă după ceea ce nu au. Am văzut şi actori mari, mai rar, care, fiind mari, suferă şi nenorociri mari. După cum se ştie o nenorocire nu vine niciodată singură. Şi totuşi sunt şi nenorociri aparente care sunt, de fapt, fericiri reale. Nihil homini certum est, nimic nu-i sigur pentru om. Trebuie să ştim să ignorăm dacă vrem să nu fim ignoraţi permanent. Fiecare zi mă învaţă ceva nou. Nu vă amăgiţi prin seviciile ce le faceţi oamenilor mari, aceştia nu uită niciodată vechile ofense. Actorii sunt visul unei umbre, iar actorul este lup pentru actor. Sunt şi actori mari, nu mulţi, niciodată nu sunt înţeleşi. Aceşti actori mari şi-au creat o ordine a lor care liberează gândirea. Ei doresc şi aduc pacea, permanent însă pregătindu-se de război.
Teatru, scenă, actori. Mulţimile nu pot conduce un stat, câte capete, atâtea păreri. Actorul mare ignoră suferinţa care astfel nu va mai fi pierdere. El trebuie să se ferească de actorii care nu mai au nimic de pierdut. Mulţimile de actori devin teribile când scapă de nenorocire. Un actor mare, de multe ori tace, fiind convins de prostia actoraşului. El este mare pentru că nu a încetat să fie copil şi astfel nu a murit. Cel mai frumos dar făcut de un actor mare este speranţa. Actorii mici degeaba aleargă, pentru că ei nu au pornit la timp. Actorii mari, puţini cât sunt, nu aleargă niciodată.
Teatrul, scena, decorurile rămân foarte multă vreme. Cei care pleacă repede sunt actorii.