Transalpina sau Drumul Regelui văzut de un bistriţean

În una din zile, la Radio Actualităţi, un reporter spunea: „Transalpina este cel mai frumos traseu din lume”.
Legenda spune că traseul a fost ales de un măgar încărcat cu desagi în spate, iar în urma lui erau 3 ingineri constructori de drumuri şi poduri care au jalonat traseul, care are cel mai înalt vârf de 2145 metri.
Se spune că a fost construită de romani pe urmele unor poteci ale ciobanilor, apoi pietruită de nemţi în Primul Război Mondial şi că ar fi fost făcută de Carol al II-lea între 1934-1938.
Ideea amenajării drumului Sebeş – Novaci a existat la austrieci în 1731, când Oltenia era sub domninaţia habsburgică. Amenajarea drumului Novaci-Rânca – Lotru în 1914, a avut şi jertfe omeneşti.
În anul 1914, drumul Novaci – Rânca – Lotru a fost vizitat de Prinţul Moştenitor Ferdinand, viitor rege al României, căruia un vestit cioban al locului i-a cântat la fluier 108 melodii.
În vara anului 1963, un grup de excursionişti format din Petre Anghel - elev, cls. XI, Elena Vlăduţ – studentă chimie industrială, Constantin Anghel – student mecanică agricolă, Maria Vlăduţ – studentă matematică, Pavel Buduran – student mecanică şi Gheorghe Supurăceanu – student filologie au mers pe traseul Pociovaliştea – Novaci – Rânca – lacul Gâlcescu (unica crescătorie naturală de păstrăvi din ţară) – Obârşia Lotrului, parcurgând pe jos peste 35 km.
La Obârşia Lotrului este punctul de graniţă între jud. Gorj, jud. Vâlcea, jud. Hunedoara şi jud. Sibiu.
În vara anului 2015, prof. Petre Anghel, alături de soţia Sultana Virginia, fiul Ciprian Adrian şi nepotul Bruno Karl au parcurs cu BMW-ul traseul: Sebeş – Obârşa Lotrului – Rânca – Novaci – Pociovaliştea.
În Novaci trăieşte prof. de istorie Constantin I. Dârvăreanu, cel care a scris:1. Novaci, Cronica unui jumătăţi de mileniu (1502-2002); 2. Monografia oraşului Novaci, apărută în 2008, cu 464 pagini; 3. Visător părin lume, apărut în 2009 şi 4. Anotimpul amintirilor, apărută în 2013, cu 234 pagini.
Paralel cu drumul spre Rânca există un traseu pe marginea Gilortului, până la Uzina Electrică Novaci şi Fabrica de Cherestea, apoi intrând în munţi se trece pe lângă barajul hidrocentralei pe unde mergea odată un tren de munte – Mocăniţa şi se ajungea la Vârgul Pleşcoaia. Acest trasei este minunat şi poţi spune că parcă este „raiul pe pământ”!
prof. Petre Anghel