Am fost pe Transcorvina (Corvineşti – Bidiu)

Cu siguranţă, mulţi dintre cititorii noştri au fost pe Transfăgărăşan – cel mai spectaculos drum din România, 151 km, la o altitudine de peste 2000 m, care leagă comuna Bascov (Argeş) de Cârţişoara (Sibiu). De asemenea, aţi străbătut, stimaţi cititori, şi Transalpina – cea mai înaltă şosea din ţara noastră, punctul cel mai înalt fiund la 2145 m, şosea care face legătura între oraşele Novaci (Gorj) şi Sebeş (Alba), lungimea acesteia fiind de 148,2 km. Dar pe Transcorvina aţi ajuns vreodată? Foarte mulţi nici măcar n-au auzit de aşa ceva şi nu ştiu unde se află această cale rutieră. Mărturisesc că am fost pe Transcorvina, cu maşina, însoţit de primarul comunei Matei, Vasile Encean, cel care mai în glumă, mai în serios a fost naşul de botez al drumului cu pricina. Din centrul localităţii Corvineşti, după ce părăsim drumul judeţean care leagă Mateiul de Nuşeni (drum care se aşteaptă a fi modernizat de foarte mulţi ani), o luăm la stânga, lăsăm în dreapta şcoala şi biserica, trecem pe lângă Monumentul Eroilor şi modernul Cămin Cultural, urcăm la Curte şi intrăm în hotarul Corvineştiului. De aici începe Transcorvina, drum agricol de exploataţie, 3,6 km de asfalt, şanţuri dalate, podeţe din beton, şosea marcată corespunzător. În stânga şi în dreapta terenuri agricole. Grâul de toamnă a răsărit bine, viile sunt pustii, câteva tractoare ară, într-un lan de porumb un utilaj toacă cocenii, un cioban, Ştefan, îşi mână oile spre păşunile din preajmă. Ne oprim şi primarul Vasile Encean îmi spune câteva date despre istoria acestui drum, făcut pe un proiect european în numai opt luni de zile.
„În comună, aproape 10 km de drum de hotar este asfaltat, plus încă 8,5 km pe Măsura 322. Au fost şi multe greutăţi cauzate de unii proprietari de terenuri, dar am găsit soluţii”, îmi spune primarul Encean. Ne continuăm drumul, curbe, deal – vale, podeţe şi ajungem în vârful satului Bidiu. Prima casă este a gospodarului Beni care, plăcut surprins, ne invită în beci să asistăm la „trasul” vinului de pe drojdie. După ce gustăm din bogăţiile beciului, aranjat săseşte, admirăm gospodăria acestuia, coborâm pe un drum pietruit, trecem pe lângă casele unor gospodari de odinioară. Ne amintim de cei ai lui Costan, de badea Petre a Gafti, de Goga, Dăiosu, Tolac ori Durgă şi ajungem în centrul satului Bidiu. Am străbătut Transcorvina, un drum care nu poate fi comparat cu cele menţionate la început, dar care se constituie într-o realizare şi o mândrie pentru administraţia comunei Matei, pentru primarul Vasile Encean şi, deopotrivă pentru cetăţenii de aici. De o parte şi de alta a acestui drum e o privelişte mioritică, unde se pot amenaja cabane turistice, zona fiind prielnică pentru dezvoltarea unui turism profitabil.