Un furt rarisim!

Am fost invitat de Asociația Scriitorilor Baia Mare să fac parte din juriul Concursului „Cărțile anului”, ediția a XX-a, 2017. Ba, mai mult, ajuns acolo, aveam să aflu că am fost învrednicit să fiu președintele acestui organism.
Mi-am zis, cu satisfacție, că, iată, se mai întâmplă în viața omului și surprize plăcute.
Din juriu au mai făcut parte poetul Gheorghe Pârja, președintele reprezentanței Maramureș a Uniunii Scriitorilor din România, Săluc Horvat, istoric literar, director executiv al revistei „Nord Literar”, conf.univ. dr. Ștefan Vișovan, Raluca Hășmășan, redactor al revistei „Nord Literar”.
S-au acordat 9 premii, pentru poezie, proză, critică și istorie literară, publicistică, pentru carte științifică, folclor, Premiul „Cartea Anului”.
Am remarcat în public (la festivitatea de premiere și în mass media locului) ceea ce știam și mi se confirma: cultura de azi din arealul maramureșean e asemenea unei scări ale căror trepte urcă asiduu. Dintre cei care au fost distinși (inclusiv cu diplome, căci numărul de propuneri și calitatea cărților sunt remarcabile) înșir câteva nume de autori cunoscuți acum mai bine la noi în județul… Coșbuc-Rebreanu: Nicolae Scheianu (și-a început cariera de profesor la Beclean), Lucian Perța, Nicolae Goja, Gheorghe Glodeanu, regretatul Augustin Cozmuța, Pamfil Bilțiu, Vasile Morar, Ioana Ileana Ștețco.
Pentru mine (dar, iată, nu numai) toate bune și frumoase – mi-am zis, urcând în acceleratul de noapte Baia Mare-București. Mi-am așezat cele două bagaje pe polița de sus, iar pe măsuța dintre fotolii am deschis nedezlipita, pasionanta revistă de integrame și revista tocmai scoasă de la tipografie, „Cronica Satului”, publicația de inimă a maramureșeanului de Desești, Gheorghe Pârja. În acest număr sunt și două pagini, semnate de beclenarii: Cornel Cotuțiu și Aurel Podaru.
Undeva, pe la Jibou, un bărbat din fața mea îmi cere zâmbăreț să-i dau revista, s-o răsfoiască. O, cu plăcere! În apropiere de Dej, mi-o înapoiază, căci urma să coboare. Eu, cu integramele. El coboară. Eu, cu integramele. După Dej, întâmplător, ridic privirea spre bagaje. Unul dintre ele, ia-l de unde nu-i!
Am trăit să mi se întâmple și asta! mi-am spus ba înfuriat, ba resemnat. Era sacoșa plină cu cărțile premiate și cu dedicații onorante pentru mine.
A doua zi dimineața, dau telefon lui Gheorghe Pârja să-mi plâng pățania. Desigur că a fost mâhnit, dar, în finalul convorbirii noastre, mi-a replicat amuzat: Fii mândru că ai fost părtaș la un furt rarisim. Iată, în țara noastră se fură și cărți.