Un pliant ca un stigăt de viaţă sau de moarte

După vreo opt ani, de când n-am mai fost la Mănăstirea Nicula, ca de obicei în luna august, anul acesta, cu prilejul sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, am reluat şirul pelerinajelor mele spre acest sanctuar marian, pentru care doi papi, Papa Clemente al XIII-lea şi Papa Pius al XI-lea au acordat indulgenţe plenare celor care ,,mărturisindu-se şi cuminecându-se, vor cerceta cu evlavie Biserica Sfintei Mănăstiri de la Nicula”( Roma, 1928).

Deoarece toate mănăstirile şi bisericile greco-catolicilor au fost ,,furate” în anul 1948 şi date în folosinţa Bisericii Ortodoxe Române, iar retrocedarea firească a acestora s-a înfăptuit într-o mică proporţie, credincioşii greco-catolici se adună după 1989 la noua biserică construită în satul Nicula, vizavi de şcoala generală.

Deşi s-a înaintat o acţiune în justiţie, prin care se demonstrează că preluarea în 1948 a mănăstirii de către Biserica Ortodoxă Română a fost abuzivă, fără nici un temei legal, deşi Curtea de Apel Cluj a emis o Ordonanţă Prezidenţială cu nr. 264/ 2002, ,,prin care se opresc lucrările la Complexul Monahal Nicula, până la clarificarea propietarului de drept”, la Mănăstirea Nicula , Biserica Ortodoxă Română, construieşte ,vorba regretatului poet târgoviştean Mihail I. Vlad, ,,în draci”, nestingherită de nimeni ,,sub privirile îngăduitoare ale autorităţilor locale şi cu sprijinul lor”, un uriaş complex monahal, în spatele bisericii de zid greco –catolice, ridicată între anii 1875-1879, ,,de către meşterul italian Laurenţiu Zottich”.

În 1936 Episcopul Iuliu Hossu a încredinţat Mănăstirea Nicula oficial Ordinului Sfântu Vasile cel Mare. Călugării bazilieni au administrat Mănăstirea Nicula până în anul 1948 ,,când au fost alungaţi sau arestaţi de către autorităţile comuniste, în locul lor fiind aşezaţi călugări ortodocşi aduşi din diferite regiuni ale ţării, tocmai pentru a ascunde şi a nega tradiţia pelerinajelor greco-catolice”. Egumenul Leon Man, originar din Căianul Mic, ultimul stareţ greco-catolic al mănăstirii, a fost arestat şi închis la Gherla, unde va muri în 1958.

În faţa bisericii greco-catolice de zid de la Mănăstirea Nicula, Biserica Ortodoxă Română a clădit o uriaşă biserică. Vechea biserică greco-catolică, construită de Episcopul Mihail Pavel, este lăsată în paragină, tencuiala ei cade, pereţii sunt fisuraţi, s-a lucrat la baza ei, la subsolul ei. Se aşteaptă momentul prielnic ca ea să fie dărâmată asemeni celor unsprezece biserici greco-catolice, distruse după 1989, în loc să fie retrocedate. Adevărul istoric este falsificat. Indicatorul spre Mănăstirea Nicula arată că ea datează din secolul al XVI-lea, deşi prima comunitate monahală la Nicula a fost întemeiată de Episcopul Iuliu Hossu în 1936.

Se urmăreşte cu diabolică insistenţă ştergerea ,,urmelor greco-catolice din istoria Sanctuarului marian de la Nicula”. Asistăm la o nouă barbarie care se pune la cale sub ochii noştri, într-o ţară membră a Uniunii Europene, dar în care comportamentele şi metehnele comuniste sunt încă la ele acasă.

Pentru a împiedica această tragedia naţională (nu exagerez cu nimic) Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică de Cluj-Gherla a alcătuit un pliant color întitulat : ,,SALVAŢI UNICUL LĂCAŞ DE CULT RĂMAS DIN TIMPUL PELERINAJELOR GRECO-CATOLICE LA MĂNĂSTIREA NICULA”.

El este un fel de compendiu al istoriei şi al dramei acestei mănăstiri, un strigăt de viaţă sau de moarte pe care Biserica Blajului îl adresează tuturor oamenilor de bunăcredinţă, autorităţilor române , forurilor internaţionale care monitorizeză libertatea religioasă în România.

Personal, stimulat de tăria în credinţă a tatălui meu, Monseniorul Grigore Zăgren, visez la ziua când un Suveran Pontif de la Roma va veni la Nicula, sunt sigur că această mănăstire va reveni Bisericii Greco-Catolice, deoarece jertfele şi sacrificiile acestei Biserici nu pot fi zadarnice.

P.S. Am folosit unele citate din paginile pliantului amintit.