Universul iubirii, în poeziile poetei Ioana Lăpușneanu

Poemele cuprinse în cele două volume, primul intitulat „În umbra iubirii”, al doilea „De-ai veni iubire”, surprind în modul cel mai plăcut și elegant, prin capacitatea de creație a poetei care este uimitoare.
Prin finețe și romantism a știut să creeze în toate poemele, un limbaj liric original, incontestabil, realizând în final unitatea poeziei IUBIREA, dovedind a fi o mare creatoare lirică.
Melancolia și sentimentalismul îmbracă forma unei sensibilități profunde dând poemelor sale muzicalitate, care sunt pline de culoare, de iubire și credință:
„Mi-e sufletul poezie și inima mi-e cânt / Dragostea mi-e dorul și chipul tău veșmânt / Ochii tăi albaștri, zâmbetul din cale/ Coboară drag Luceafăr, cu o treaptă-n vale/ Și-mi alină dorul veștejit de umbre/ Înseninează-mi fața cu surâs divin / Ridică-mi gândul până sus la tine / Pe scări de mătase, venim pe pământ!”
Poemele sale sunt filtrate printr-o experiență de viață și au ca nucleu trăirile personale ale cărei forme le surprinde în stilul său creativ: „Am gust de lacrimă când îți jelesc plecarea / / Mi-aduc aminte bine de vremea cea dintâi / În mână aveai un buchet, cu o floare albastră / Acum o iubire pierdută, strivită sub călcâi”.
Sau „Ascultă-mi mamă colindul / Am venit, ți-l cânt la fereastră / Știu că dumneata plângi acuma / De bucurie, că ți-au venit copiii acasă!”
Sugestivitatea versurilor din cele două volume inspirate și din viața satului, a frumuseții naturii: copaci, iarbă, flori mai cu seamă, care sunt un balsam de iubire și înalte trăiri Duhovnicești, fac poezia autoarei să fie și mai frumoasă, mai atrăgătoare: „Mi-e frig și sufletul mă ninge cu flori de cireș / Mă gândesc la soarele primăverii tale / Când natura toată te-ndeamnă să iubești... / Și ți-aș pune suflet în fiecare floare / Să respiri iubire, să vezi cât te doare /, sau, Iubirea ți-am scris-o cu flori de liliac / În slove mov strecurate-n rămurele / Eram acolo în cerdac, doar noi ... ! / Un cânt de cuci și-un cuib de rândunele!”
În cartea poetei încape un univers de iubire, înțelepciune, frumusețe umană și nu numai, dragoste, tristețe, speranță și vise, în toate cititorul se regăsește prin mesajul transmis, de aceea poemele Ioanei Lăpușneanu plac și se bucură de mare succes.
Iubirea este cel mai generos simțământ caracteristic omului, din care și inspirația în poezia autoarei: „Ne-am dezbrăcat de trup / Pentru a ne asculta sufletele / Era atâta liniște în interiorul nostru / Încât auzeam ecoul Universului!”
Gândurile poetei au urcat pe calea sufletului și a cuvântului scris pentru a ne împărtășii marea ei iubire – Poezia.
Autoarea crede în miracolul poeziei, care elaborată în versuri pline de frumuseți dă o stare de liniște și confort spiritual cititorului, iar pentru autoare reprezintă pace și liniște sufletească. Atunci când nu-ți pierzi nădejdea și te ajută Dumnezeu toate ajung la liman.
Au ajuns la liman cele două volume de versuri extrem de plăcute și ingenioase în conținut, prin grija autoarei, care este dotată de Dumnezeu cu talent și har stăpânind arta scrisului, a poeziei.
Citiți poezia Ioanei Lăpușneanu cu mintea și sufletul, ca să-i poți pătrunde trăirile și sensurile profunde. N-o să fiți dezamăgiți!