Valeri Toderici în revista Amurg sentimental

Inginerul Valeri Toderici din Telciu, omul care a contribuit la aducerea gazului metan în Ținutul Năsăudean, a ales, după o viață petrecută la Cluj, să se întoarcă acolo unde îi sunt rădăcinile. După ani în care și-a trăit zilele în ritmul grăbit al orașului, printre zgomotul tramvaielor, al mașinilor și al aglomerației, a simțit că adevărata liniște nu poate fi găsită decât acasă.

Împreună cu soția sa, doamna Măricica, a revenit pe Valea Fiadului, în Telciu, la căsuța de sub coastă în care ea și-a petrecut copilăria. Au făcut acest pas din convingerea că omul nu poate trăi cu adevărat fără rădăcini, fără memoria locurilor care l-au format și fără legătura cu trecutul său. Aici, lângă izvorul rece și limpede, la marginea pădurii de foioase și brazi, printre florile de câmp, alunii, ciupercile, zmeura și murele pădurii, viața își recapătă firescul. Mireasma fânului proaspăt cosit, clinchetul tălăngilor, prezența blândă a vitelor și cântecul păsărilor din curte alcătuiesc o lume în care timpul pare să curgă altfel. În această liniște binecuvântată, cei doi își depănă amintirile, iar fiecare zi devine o poveste nouă, scrisă peste filele celor trăite odinioară.

În fiecare dimineață, primul gest al lui Valeri și al Măricicăi este să deschidă fereastra. Pentru ei, fereastra este asemenea unei cărți din care mai întorc o filă, nerăbdători să descopere ce le va aduce noua zi. Privesc spre munte și așteaptă răsăritul, convinși că soarele există chiar și atunci când, ascuns după culmi, întârzie puțin să-și arate lumina. La fel este și cu bucuria: vine întotdeauna la cei care știu să aștepte și să prețuiască locul pe care îl numesc, cu drag, „acasă”.

Bucuria lor este deplină în fiecare primăvară, când oile aduc pe lume mielușeii. Îi privesc cu drag și fac, ca odinioară, un adevărat inventar: câți sunt berbecuți și câte sunt mieluțe. Apoi merg în grajd să vadă dacă vițelușul a început să sugă, dacă puii de găină sunt bine ocrotiți sub aripile cloștii și dacă toate vietățile din gospodărie sunt sănătoase. Sunt gesturi simple, dar pline de grijă și de iubire, care le dau sentimentul că au reluat firul vieții de altădată. Zilele lor curg în ritmul muncilor cunoscute din copilărie. Mulg oile și vacile, pregătesc brânza și laptele acru, iar vara urcă la stână și la măsură pentru a-și lua partea de lapte care li se cuvine. Pentru ei, aceste îndeletniciri nu sunt numai treburi gospodărești, ci o întoarcere firească la rosturile care le-au modelat viața.

La căsuța de pe Telcișor, unde domnul Valeri și-a petrecut copilăria, petrec fiecare vară zece-doisprezece mielușei. Grădina largă le oferă tot ce au nevoie: iarbă din belșug, apă curată, umbră și adăpost. Aici cresc în liniște, iar dintre ei sunt aleși cei care vor întineri, an de an, turma familiei. Casa părintească a domnului Valeri, aflată în apropierea școlii, este bine întreținută și păstrează vie amintirea generațiilor care au locuit-o. Gândul său este ca această casă să capete o nouă menire: să devină o bibliotecă dedicată scriitorilor telceni, atât de numeroși și de valoroși, un loc în care memoria satului să fie păstrată și dăruită generațiilor care vor veni.

În fiecare zi, clujeanul revenit la obârșie străbate drumul dintre Valea Fiadului și Telcișor, îngrijind cu aceeași dragoste cele două case care și-au înfipt rădăcini adânci în sufletul lui și al Măricicăi. Pentru ei, aceste locuri sunt repere ale identității și ale unei vieți trăite în armonie cu oamenii și cu natura.

Inginer de profesie, dar și scriitor și epigramist prin vocație, Valeri Toderici s-a întors acasă pentru a se implica în viața comunității, convins că un sat trăiește prin oamenii săi și prin cultura pe care o cultivă. An de an organizează Zilele Fiadului și ale Telcișorului, manifestări care adună laolaltă fiii satelor și le redau locul meritat pe harta spirituală a Țării Năsăudului. În colaborare cu preoții și cu oamenii de cultură, promovează lansări de carte, întâlniri cu scriitori din Telciu și din întreaga țară, ale căror rădăcini se leagă de aceste meleaguri binecuvântate.

Iar când munca câmpului îngăduie un răgaz, până se usucă pologul ori seara, înainte ca somnul să-i închidă pleoapele, așterne pe hârtie poezii, povestiri și epigrame. Scrisul este pentru el o altă formă de a sluji satul și de a păstra vie memoria locurilor în care s-a născut. Participă cu aceeași dăruire la proiectul „Cu cartea pe roți” al scriitorilor năsăudeni și este o prezență activă în viața ASTREI, intervenind cu echilibru, principialitate și gânduri curate ori de câte ori este nevoie.

În toate inițiativele sale dedicate Fiadului și Telcișorului, Valeri Toderici se bucură de sprijinul primarului comunei Telciu, Sever Mureșan, un om al faptelor, care a înțeles că dezvoltarea unei comunități înseamnă pe lângă investiții materiale, și susținerea culturii, a prieteniei și a valorilor umane. Împreună, prin fapte și prin respectul față de oameni și de tradiții, dau viață unui model de comunitate în care trecutul și viitorul se întâlnesc în mod firesc.

Domnul Valeri Toderici este autorul mai multor volume de poezie, proză și epigrame, prin care și-a făcut cunoscut talentul și dragostea pentru oameni, pentru satul românesc și pentru valorile sale perene. De-a lungul anilor, a devenit un apreciat colaborator al revistei bucureștene „Amurg Sentimental”, publicație de literatură, informare și divertisment, fondată în anul 1995 de poetul Ion Machedon.

În paginile acestei reviste semnează de mulți ani o rubrică dedicată epigramei, gen literar pe care îl cultivă cu inteligență, umor fin și eleganță. Prin scrisul său reușește să îmbine armonios creația literară cu propria experiență de viață și cu universul satului românesc, în centrul căruia așază figura țăranului - omul simplu, dar profund, pe care îl consideră adevăratul reper moral al existenței.

În viziunea sa, noblețea nu izvorăște din ranguri sau averi, ci din virtuțile care au definit dintotdeauna lumea satului: simplitatea, calmul și răbdarea. Aceste trei însușiri, întruchipate de țăranul român, alcătuiesc imaginea „omului deplin”, capabil să înfrunte încercările vieții cu demnitate, cumpătare și credință. Din căsuța cu povești de pe Valea Fiadului, Valeri Toderici continuă să scrie despre această lume cu dragoste, respect și recunoștință, convins că literatura are menirea de a păstra vie memoria oamenilor și a locurilor care ne definesc. 

Ioan Mititean