Victor Știr: Marea și sfânta naivitate

Nu se poate spune că ne am pierdut darul suspiciunii, al îndoielii pentru orice lucru, dar în câtva, acest instinct, parte din conservarea noastră, pare că ni s-a atenuat incredibil de mult.
De un an și mai bine, de când au fost anulate alegerile prezidențiale- primul tur de scrutin din noiembrie 2024 - ne întrebăm continuu, dacă a fost sau nu a fost un amestec rusesc în această importantă problemă - am putea spune cheia de boltă a democrației. Societatea românească este împărțită: președinția și guvernul jură cu mâna pe ”săltire”, vorba lui Deți Iuga, pentru ”unioniștii europeni”, altă parte cred că parteneul strategic, de cinzeci de ani nu manifestă un interes special pentru România, așa cum speram să arate după 89, iar alții sunt convinși că, există un interes perpetuu nu numai pentru România, dar și pentru alte țări care au făcut parte din lagărul socialist, patronat de URSS, și se speră în viitor, de Rusia, după anumite semne.
Se cunoaște, președintele a dat un termen de câțiva ani pentru a putea fi dovedită o implicare pregnantă a rușilor în primul scrutin al alegerilor prezidențiale, așezând România într o stare de neutralitate care conferă liniște grupului prezidențial și guvernanților. Ne întrebăm, totuși, dacă nu este prea mult - au trecut treizeci și cinci de ani, destul pentru a ști ce s-a întâmplat la „evenimente” și încă nu sunt limpezite toate lucrurile pentru publicul la care vrea și el, în ”prostia” lui, să știe pe ce lume trăiește. Dar poate claritatea și lumina evenimentelor nu aparține numai elitei nației, formată din unii care, ei înșiși, se consideră. Suntem atâția bătrâni care vom duce în mormânt dorința de a ști ce s-a petrecut în noiembrie 2024, la fel de ”sâcret” ca ”evenimentele”.
În ce privește pe cei doi candidați, dacă la Călin Georgescu nu este limpede cine i-a finanțat pe postacii de pe tiktok, în cazul președintele Nicușor Dan nu este rezolvată chestiunea returnării banilor către cei care l-au susținut în campania electorală, domnia sa alegându-se, după calculele unor mai știutori, cu o frumușică sumă la pușculiță, în jur de douăsprezece milioane de euro.
Mai dihai decât altele, naivitatea unora că rușii s-au implicat în cazul prezidențialilor de partea lui Călin Georgescu și nu făceau un joc sau nu l fac la orice mișcare din România, de când am ajuns megieși. Poate de când Petru I a vizitat Iașul și pe aliatul său Dimitrie Cantemir, muscali au fost cu ochii, pe Moldova și pe Țara Românească, precum pe butelie. Ne-au călcat granițele în picioare de atâtea ori, la o vreme au fost hotărâți ne transforme în gubernie rusească, au purtat războaie cu turcii pe pământ românesc, neemoționându-se că fac pulbere țara. Și dacă nu le-a prea ieșit proiectul cu gubernia în aproape 250 de ani, le-a ieșit deavolna în 1945 la sfârșitul războiului al doilea mondial, când am ajuns sub cizma lor fără drept de apel. Astăzi este cunoscut întregul, tragicul, mecanism de integrare a României în ideologia Uniunii Sovietice, cu consecințe deplorabile pentru țara noastră. Scrie și povestește prof. univ. dr Corvin Lupu, fost decan al Facultății de Informații de la Academia de la Militară din Sibiu că întreaga structură de conducere a țării și de modelare a administrației a fost pătrunsă de sistemul sovietic. Bucuria că ne eliberăm de ocupație, la 1958, când au fost retrase trupele sovietice a fost una iluzorie, deoarece în România au rămas agenți KGB la cel mai înalt nivel al conducerilor de partid de stat românești, plus că între KGB și serviciul secret românesc era o înțelegere de colaborare (impusă de sovietici) despre care nu a știut nimic nici Ceaușescu, liderul român fiind continuu supravegheat de sovietici. La evenimentele din 1989, au apărut frumoși ca Afrodita din spuma mării generalul Nicolae Militaru agent KGB, Doicaru fost șef al securității statului roman si alții, gata să preia responsabilități.
Nu numai atunci, dar și acum, rușii au conservele lor care prestează la consemn și e o mare naivitate să credem că țara a fost liberă de rușii atât de implicați mai ales în privatizarea metalurgiei românești. Tot proiectul Universal Dr Corvin Lupua arătat că Stalin a reușit să impună în Acordul de la Postdam din 1945 stipularea faptului că Uniunea Sovietică se învecinează cu state care i-au fost dușmane și trebuie precizată permisiunea de a interveni cu trupe, în cazul în care se vor ivi evenimente pe care le consideră potrivnice. Tătucul popoarelor a reușit să-i convingă aliații ca acest deziderat să fie introdus și în documentele ONU din acea perioadă. Astfel, intervențiile sovietice la revolta din Berlin, din 1952, și din Ungaria 1956, au fost făcute fără riscul unei intervenții occidentale deoarece, era în baza înțelegerilor internaționale, stabilite la sfârșitul războiului. Mai precizează profesorul Lupu că acel acte nu au fost niciodată denunțat și sunt în vigoare și acum. Așa că nu suntem chiar pe roze din acest punct de vedere chiar dacă facem parte din NATO care s-a suprapus peste Acordul de la Posdam.
Dacă ar fi să invocăm titlul cărți - ”Ei sunt aici” – referitoare la extratereștrii, prezența rusă în România este cu atât mai la îndemâna oricăruia dintre noi. Dacă rușii se străduiesc să influențeze prezidențialele din SUA și Germania, nu ne vor neglija tocmai pe noi, dar chestiunea este de a demonstra cu fapte cum s-au implicat alături de Georgescu, nu de a arunca ”flăcări pe nările democrației” fără să se știe cine ține în mâini chibritele. După o nuanță a filosofiei războiului formulată de Sun Tzî, este posibil ca rușii să-l fi sprijinit pe Nicușor pentru că este în folos rusesc un președinte ”relaxat” într-o țară pe care vrei să o controlezi și după modul cum sunt gospodărite relațiile cu SUA, este vizibil că România lucrează pe mână rusească, depărtându-se de partenerul strategic. Cine știe, poate chiar agresivitatea noastră, la nivel declarativ, să furnizeze argument Rusiei să ne atace pe eama excesivului atașament de Ucraina al Guvernului. Lucrurile pot fi credibile, mai ales pentru că frizează atât de mult absurdul pe toate direcțiile de dezvoltare..