Virgil Bulat s-a mutat întru veşnicie

În data de 23 octombrie anul curent la Cimitirul Central din Cluj-Napoca a avut loc înmormântarea poetului,traducătorului, editorului şi fostului deţinut politic Virgil Bulat. Slujba a fost oficită de PS Vasile Someşanul împreună cu un sobor de preoţi din care au făcut parte părintele profesor universitar Alexandru Moraru,arhimadrit dr.Macarie Motogna venit de la mănăstirea Rohia şi părintele Simion Cristea. Au mai vorbit :Mircea Opriţa din partea Uniunii Scriitorilor, Ion Istrati şi profesorul universitar Mircea Borcilă iar din partea Asociaţiei Foştilor deţinuţi politici din Cluj preşedintele acesteia Traian Ianţu.

În 1956 Virgil Bulat fiind student la Politehnica din Timişoara a participat la mişcările studenţeşti care au avut loc în acel an. Despre acest eveniment mi-a declarat într-un interviu: ,,… De pildă eu eram în primul an pe atunci. Aveam numai o lună de zile de când eram student. Locuiam în Căminul Gheorghe Lazăr care era poreclit , vă daţi seama de ce, ,, Gheorghe Gheaţă”. Stăteam 16 într-o cameră culcaţi pe saltele de paie, iar pernele erau umplute cu pănuşi de porumb[…] În ceea ce mă priveşte pe mine, eu am plecat de la marea adunare de la cantina principală a Politehnicii pe la nouă seara şi m-am dus la cămin. La miezul nopţii şi căminul nostru a fost ocupat de armată. La început s-au oprit numai vreo două tanchete şi un tanc în faţa căminului. Nimeni nu mai putea intra, nimeni nu mai putea ieşi. Garda a rămas la poartă. A doua zi, dimineaţa când ni s-a adus ,mare minune mare, şniţele, telemea,pâine fetele din (aripa de fete), pentru a protesta împotriva arestării abuzive, au aruncat cu şniţele şi brânză în tanchetele de jos. Noi, băieţii flămânzi, am mâncat şniţelele şi brânza dar am umplut borcane cu apă şi le-am aruncat asupra tancurilor- blindatelor (de fapt era un singur tanc).[…] ,, Eu aveam să fiu arestat abia un an şi ceva mai târziu, nu ca urmare a celor petrecute atunci în octombrie 1956 ci pentru apartenenţa la un grup , tot de opoziţie anticomunistă desigur.”

La închisoarea din Gherla îl cunoaşte pe N. Steinhardt cu care va lega o strânsă prietenie, din care mai târziu se va naşte şi o colaborare editorială cu editura Dacia unde Virgil Bulat era redactor: ,, Stătusem în spitalul proaspăt înfiinţat la parterul pavilionului mare din Gherla. Şi de acolo am fost dus într-o cameră uriaşă în care se aflau 120 de oameni, de bolnavi aflaţi în covalescenţă. În acea cameră uriaşă l-am cunoscut pe Nicu. Ne-am împrietenit. […] I-am propus însă să ofere cărţi şi editurii Dacia. Aşa se face că în 1980 după ce manuscrisul a stat vreo doi ani – aşa de regulă stăteau manuscrisele pe atunci în editură-am putut să-i public primul volum Incertitudini literare. […]“

Virgil Bulat a publicat versuri. Printre volumele scrise de el se numără: Nocturnalia" (1985), "Dragonul de ziuă" (1988), "Patimile tânărului Ioan in Arcadii" (2000), "Mezopunct / Mesopoint" (2002), "Metaintarsii in mezopunct" (2005), "Metaintarsii" (2005). A realizat traduceri din Anatole France, Ana de Noailles , Marcel Proust. De asemenea s-a ocupat de publicarea postumă la editura Dacia a volumelor Monologul polifonic şi Jurnalul fericirii scrise de N.Steinhardt. A fost vicepreşedinte al Fundaţiei N.Steinhardt şi membru al colectivului redacţional de editare a integralei Steinhardt la editura Polirom în colaborare cu mănăstirea Rohia alături de universitarul George Ardeleanu, Florian Roatiş, Ştefan Iloaie şi Macarie Motogna.

Dumnezeu să-l odihnească.

Călin Emilian Cira