Caligrafii spirituale

Cei care citesc opera lui Nicolae Steinhardt ori sunt preocupați să-i  descopere ineditul vieții, pot fi fericiți, pentru că îi fac monahului postumitatea un altar de credință și un veridic act cultural. Un astfel de exercițiu spiritual l-a realizat preotul Călin Emilian Cira prin cărțile sale intitulate,,Convorbiri despre Nicolae Steinhardt ”, apărute la numai un an de la trecerea  lui în veșnicie și apoi la centenarul nașterii sale. Prefața primei cărți,semnată de discipolul cel mai apropiat al monahului de la Rohia, Ioan Pintea, ne dezvăluie universul vieții acestei personalități remarcabile, rămase multă vreme în anonimat. Scriitorul bistrițean nu ezită să spună că scrisul lui Sterinhardt, a transformat destine, a provocat alegeri existențiale, a fost hotărâtor în ceea ce privește convertirea multor inși nedeciși la Hristos ”. Călin Emilian Cira aduce în fața cititorului punctele de referință ale unor oameni care au fost împreună cu el închiși, ori l-au cunoscut, ,,pasager sau îndeaproape ”, dar au scris despre viața și opera lui și au răspuns la întrebările acestui interviu de suflet. Între aceștia se află:  Mina Dobzeu, Virgil L. Bulat, Preasfinția Sa Justinian Chira, Serafim Man, Emanoil Rus, Vasile Filip, Virgil Ciomoș, Cornel Cotuțiu, Ioan Pintea, Adrian Popescu, Aurel Podaru, Vasile Manea, Alexandru Vlad, Aurel Codoban, Ștefan Iloaie, Nicolae Băciuț, Vasileși Doina Cormoș, Florian Razmoș, Maria Cogălniceanu, Iosif Viehman, George Ardeleanu, Florian Roatiș și Macarie Motogna.

Printre interlocutori se găsesc și câțiva bistrițeni care l-au cunoscut, au fost prieteni, sau pur și simplu au fost atrași de personalitatea  lui Nicolae Steinhardt. Dialogurile realizate de teologul Călin Emilian Cira  sunt secvențe impresionante din viața acestui intelectual care a cunoscut ororile comunismului, a petrecut mulți ani în celulele închisorilor, unde, la cererea lui, a fost botezat creștin ortodox, devenind monah până la așezarea sa la odihna veșnică. Respondenții lui Cira creionează portretul monahului în cele mai alese cuvinte. Unele sunt conturate prin amintirile din vremea încarcerării, altele din timpul șederii sale la mănăstirea Rohia sau cu alte ocazii : ,,Era un povestitor fermecător de-a dreptul, spune Virgil Bulat, un tribun al ideilor noi, comunicativ, debordant, plin de entuziasm, echilibrat lăuntric ”.,,Părintele Nicolae a avut destinul sfinților. Exact ca pe vremea sfinților. Sfinții cât au fost în viață nu au fost cinstiți, nu erau cunoscuți. Așa s-a întâmplat și cu el. Cât a fost în viață nu prea a fost valorificat la  înălțimea pe care o avea. Abia după moarte s-a deschis mintea multora și s-a descoperit cu adevărat prestigiul lui, cine a fost și cum a gândit, ce a făcut. Abia acum. Exact ca la sfinți ”, subliniază Serafim Man.,,Noi trebuie să-l privim pe părintele Nicolae intelectualul, duhovnicul, trăitorul, creștinul, călugărul Steinhardt ”, ca unul foarte apropiat de filozofia lui Blaga, completează portretul monahului Emanoil Rus. Emoționante și de mare interes pentru biografia lui Nicolae Steinhardt sunt mărturisirile lui Virgil  Ciomoș, care ne dezvăluie secretele manuscrisului ,,Jurnalul fericirii” cu cele două versiuni, ce i s-au încredințat spre păstrare ,,cu rugămintea de-a le publica pe amândouă, atunci când se va putea ”. Tot la Rohia, de teama securității sunt încredințate și altora divese materiale, care vor fi tipărite mai târziu: lui Virgil Bulat îi dăo carte de critică literară, lui Ioan Pintea manuscrise, dactilograme și cartea de predici ,,Cuvinte de credință”. Numele lui Steinhardt a devenit un simbol pentru curajul politic, autenticitatea trăirii, viața ca jertfă creștină, adică iubire după exemplul Mântuitorului, spune autorul cărții, Călin Cira. Pe Aurel Podaru, întâlnirile cu monahul la Cenaclul Saeculum din Dej și Beclean l-au impresionat încă de la început, pentru curiozitatea lui intelectuală, febrilitatea, neastâmpărul, de-a dreptul amețitoare. Era un om firav, delicat, politicos ”.Alexandru Paleologu îi face un generos portret în cartea sa, ,,Alchimia existenței ”:,,Nicolae Steinhardt avea o nemaipomenită capacitate de informație. Știa tot, era la curent cu tot: microfizică, cibernetică, biologie, psihanaliză, muzică dodecafonică, artă abstractă, artă concretă, noul roman. Era și un aristocrat al cuvântului, nu vorbea doar corect limba română, ci nuanțat, precis, expresiv. Având nostalgia și intuirea divinului, părintele Nicolae transforma cuvântul în vorbă, împiedicându-l să se ,,ofilească ” în flecăreală ”. Alexandru Vlad scrie în amintirile sale că Steinhardt este una dintre cele mai inteligente persoane bune, printre cei mai inteligenți oameni buni pe care i-a văzut vreodată. Iar Nicolae Băciuț mulțumește lui Dumnezeu că i-a dat prilejul și forța de a dialoga cu un asemenea om, model pentru tinerii de azi. Interlocutorii lui Emilian Cira se plimbă prin întreaga operă steinhardtiană, făcând referiri, în mod deosebit, la ,,Jurnalul fericirii „sau ,,Dăruind vei dobândi ”care l-au propulsat în lumea istorico-literară românească. În volumul II, Emilian Cira continuă seria interviurilor cu alte personalități care l-au cunoscut pe Nicolae Steinhardt: Toma Pavel, Mihai Șora, Virgil Nemoianu, Aurel Rău, IPS Andrei Adreicuț, PS Iustin Hodea Sigheteanul, PS Vasile Someșanul, Mihai Milea, Radu Țuculescu, Marcel Lupșe, Ion Filipciuc, Achim Mihu, Maria Peici, Augustin Pădurean. Ambele volume oglindesc mirabila prezență a monahului de la Rohia în toată plinătatea sa intelectuală. În ele se află comentarii suple despre ideatica și stilistica steinhardtiană, sunt amintiri de-o savoare spirituală rar întâlnită. Călin Emilian Cira este un scriitor talentat, un reporter care știe să-și structureze întrebările, esențializează, păstrează echilibrul dialogului și pune în valoare mesajul pe care îl transmite fiecare interlocutor al său. Interviurile sale sunt un omagiu adus celui care, la 30 martie 1989 a trecut la cele veșnice.

MirceaDaroși