15 august 1714... Călăii și victimele lor

Multe întâmplări s-au petrecut în decursul istoriei, unele consemnate în documente, altele au fost date repede uitării, alunecând parcă neștiute pe patina timpului.
„Niciodată istoria nu a cunoscut imaginea unei atât de sângeroase măcelării și lumea întreagă freamătă de oroarea de a fi văzut pe acest prinț să moară înnotând în sângele întregii sale familii ” ... se consemnează într-un raport diplomatic din 1 septembrie 1714 alcătuit de un participant la oribila crimă comandată de sultanul Imperiului Otoman, Ahmed al III-lea, și marele vizir Gin Ali și săvârșită la 15 august 1714, când domnul Țării Românești, Constantin Brâncoveanu (1688-1714), și cei patru fii ai săi au fost executați la Istanbul.
„Mânia teribilă și răzbunătoare a judecății divine” s-a abătut ulterior asupra celor care au pus la cale înlăturarea din domnie și execuția Brâncovenilor. Peste doi ani, urmașii lor la conducerea Țării Românești, Ștefan Cantacuzino și tatăl său, Constantin Cantacuzino Stolnicul au murit în chinuri la Istanbul, la fel și spătarul Mihai Cantacuzino și Radu Dudescu. Marele vizir Gin Ali, la 5 august 1716, a fost ucis în luptele de la Petrovaradin, aceasta fiind ... „zi glorioasă pentru lumea creștină”, scăpată de „cel mai dur vizir din istoria Imperiului Otoman”, iar sultanul Ahmed al III-lea a fost detronat în 1730 de ieniceri și ucis.
Poate divinitatea a contribuit la faptele unor pescari milostivi care au recuperat din apele Bosforului trupurile Brâncovenilor și le-au înmormântat în mare taină la Mănăstirea Maicii Domnului din insula Halchi, de unde, în 1720, soția lui Brâncoveanu, în împrejurări neunoscute, le-a adus la București și așezat în mormânt la Biserica Sf. Gh. Nou, ctitorie a familiei.
Cunoașterea istoriei ne ajută să înțelegem ce s-a întâmplat cu adevărat, nu „ceea ce am fi vrut să se întâmple!”.
Prof. Rus Augustin