Îndemnul lui Constantin Brâncoveanu către fiii săi: Țineți-vă tare! Să ne mântuim sufletele!

   „Fiii mei, țineți-vă tare! Am pierdut tot ce am avut pe lumea aceasta, să ne mântuim măcar sufletele și să ne spălăm păcatele cu sângele nostru”.

   Este îndemnul pe care Constantin Brâncoveanu, domn al Țării Românești între anii 1688-1714, l-a adresat fiilor săi Constantin, Ștefan, Radu și Matei, la 15 august 1714, înainte de a le fi tăiate capetele. Sultanul turcilor Ahmed al III-lea și marele vizir Gin Ali, au fost „convinși” că domnul Țării Românești nu le este destul de loial, că întreține pe ascuns relații cu Rusia și Imperiul Habsburgic, că este posesorul unei averi uriașe, și de aceea l-au mazilit la 24 martie 1714, l-au dus la Istanbul supunându-l unor torturi groaznice și condamnându-l în final la moarte prin decapitare împreună cu sfetnicul Ianache și cu cei 4 fii. La cumplita scenă au asistat sultanul Ahmed al III-lea, marele vizir Gin Ali, ambasadorii Franței, Angliei, Rusiei, Imperiului Habsburg și mulțime de popor înșirat pe malul Bosforului. Tragicul sfârșit al Brâncovenilor a pus o pată de neșters pe frontispiciul Imperiului Otoman, numit tot mai des „omul bolnav al Europei” de moștenirea căruia erau interesați din punct de vedere teritorial Rusia și Imperiul Habsburgic, iar din punct de vedere economic Anglia și Franța.

   După execuție, trupurile Brâncovenilor au fost aruncare în apele Bosforului, de unde noaptea, niște creștini milostivi le-au recuperat și în mare taină, le-au dus la Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului din insula Halki. Peste 7 ani, Doamna Maria, soția lui Constantin Brâncoveanu a reușit să le aducă și să le depună în Biserica Sf. Gheorghe Nou din București unde sunt vegheate și azi de o frumoasă candelă de argint.

   Luminat parcă de o lumină sfântă, Monahul de la Rohia, N. Steinhardt afirma  „Brâncoveanu este cea mai shakespeareană dramă din câte au fost vreodată în lumea aceasta  …   A adeverit îndemnul lordului Chesterfield adresat fiului său  -  de trăit poți să trăiești cum vrei, dar de murit să mori ca un gentleman - . Iar Brâncoveanu a murit ca un gentleman, ca un erou, ca un martir, ca un sfânt”.

   În semn de prețuire pentru credința sa nestrămutată, pentru sacrificiul suprem, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat la 20 iunie 1992 împreună cu fiii săi și sfetnicul Ianache, trecându-i în rândul sfinților prăznuiți de atunci în fiecare an la 16 august.