ADRIAN

1964...un student cu părul rebel şi inelat pe care încerca mereu să-l dea peste cap , mă căuta la seminar ca să-i publicăm în „Flacăra” din holul Facultăţii de filologie , o poezie manifest : „Moartea în lift” . Pe unde o mai fi acea poezie de început pe care nu am regăsit-o în niciun volum ? S-a prezentat direct şi foarte serios : Adrian Păunescu , poet .

1984 ... Adrian era la mare şi trimetea de acolo articolele şi poeziile la revista sa „Flacăra” . Într-una dintre ele se adresa generaţiei nu de mult adolescentă , care ar fi purtat „pantofi cu talpă de crep de chine”. Soţia mea îi dă telefon şi-i atrage atenţia supra greşelii . Pauză la telefon , apoi un râset formidabil şi mii de mulţumiri adresate fostei colege de facultate şi actualei de condei . Adrian Păunescu , poet şi jurnalist .

2004... La Senatul României , o discuţie în Comisia de mass media despre necesitatea unui Statut al Jurnalistului . Care dintre domnii senatori nu-nţelegea şi vroia mai degrabă o lege punitivă pentru presă , care nu era interesat ... singurul care ne susţinea în demers : Adrian Păunescu , poet , jurnalist şi senator .

2010 ... În primăvară ne întâlnim din întâmplare pe la Muzeul Literaturii . Îmi spune că are probleme de sănătate , dar că nu se lasă doborît . La 20 iulie , de ziua lui , după urările de rigoare , îmi spune din nou că nu se simte prea bine şi că probabil va fi obosit spre seară .

La 5 noiembrie , la ora 7,30 aud vestea cea rea : Adrian Păunescu , jurnalist , om politic de stânga , academician al Ţării Celei Mari şi peste toate POET , a plecat la părinţi , bunici şi prietenii grăbiţi ca să le mai cânte despre ţară şi oameni , despre lumea de aici şi de dincolo .

Mergi drept pe drumul alb Adriane , iar dacă te înâlneşti cu Mircea Micu , poate puneţi de o „Flacără” în cer .