Afară vopsit gardul, înăuntru leopardul

Am mai scris despre construcţia Campusului şcolar de la Teaca, începută cu aproape doi ani în urmă şi care în prezent a rămas la stadiul de fundaţie, din care ţâşnesc spre cer structuri de fier care aşteaptă îmbrăcarea lor în ciment. O să aştepte mult şi bine pentru că restanţele de plată pentru lucrările efectuate de diferite firme subcontractate de către „firma mamă”, SC Topaz Group SRL Bistriţa, depăşesc suma de 10 miliarde de lei vechi. Aceeaşi firmă a subcontractat şi lucrările de reabilitare a clădirilor liceului din localitate, care s-au blocat în tocmai la refacerea instalaţiei electrice învechite. Privind din afară, clădirile liceului totul este în ordine, acestea având un aspect modern care încântă ochii, însă înăuntru clădirea este în beznă. Noroc cu ora de iarnă când cursurile se pot desfăşura de la ora 8 la lumina palidă de toamnă.

Din cauza neplăţii lucrărilor de refacere a instalaţiei electrice, firma a lăsat baltă totul, aşteptând ziua când îşi va putea primi banii restanţi după care îşi vor finaliza lucrarea. Până atunci, de aproape un an de zile procesul instructiv-educativ se desfăşoară anevoios, în condiţiile anilor 50, când comunismul însemna „puterea sovietică plus electrificarea întregii ţări”. Comunismul s-a dus dracului cu puterea sovietică cu tot, electrificarea ţării s-a finalizat, dar cu sincope care aparţin de managementul statului care s-a dovedit defectuos. Un exemplu fiind acela că, dorindu-se îmbunătăţirea infrastructurii şcolare, Guvernul Tăriceanu a demarat lucrări de investiţii pentru 4000 de unităţi odată, fapt care în prezent a dus, datorită crizei economice, să nu se finalizeze aproape niciuna. Mai normal era declanşarea acestei acţiuni la 100 de unităţi care puteau să fie finalizate.

Directorul unităţii şcolare, prof. Ioan Mihalci, care se dovedeşte un bun manager, se luptă cu morile de vânt şi oricât s-ar strădui, fără bani nu poate decât să aştepte zile mai bune pentru ceea ce înseamnă educaţie.

Probabil, fundaţia Campusului şcolar de la Teaca va deveni peste ani un sit arheologic postcomunist, când generaţiile viitoare de tineri nu vor mai avea nevoie de asemenea clădiri numite şcoli, computerul rămânând singura sursă de instrucţie pentru afirmarea personalităţii umane. Apoi, sătui de web, se vor întoarce la lucrurile din trecut, când Rabelais, călugăr şi medic, reprezentant al umanismului francez, încrezător în ştiinţă ca generatoare de progres, la intrarea în mănăstirea de Telema şi-a ales ca moto „Fă ce vrei!”. Ce poate fi mai frumos pentru un tânăr?