Alexandru Jurcan: Plouă ca să crească poveștile

Iași, 29 aprilie, 2022, festival de teatru. Plouă de trei zile. Sub ochii mei cresc lalelele și înflorește liliacul. Ții minte că la lansarea cărții tale la Uniune, cineva, invitat să vorbească, a sugerat că ar fi bine să abolim poveștile imaginate, ficțiunea – cu alte cuvinte - și să povestim copiilor doar poveștile reale, trăite? Să anulăm literatura ? (a șoptit cineva din stânga mea). De aceea acum urc pe strada Bălcescu și imediat la stânga, pătrund pe strada Sărăriei. Curți năpădite de verdeață și flori, apărate de câini harnici. Respir culisele ozonate ale orașului. Țin o cafea în mână. Gluga mă apără de ploaia arogantă, dar rodnică. La dreapta, cobor scările ca să ajung la bojdeuca lui Creangă. Nu urc, cobor spre modestia sacră a povestitorului. Geniul ascuns. Poarta închisă, muncitori, reparații, renovări. Zăresc bojdeuca albă undeva jos. Basmele…Să nu mai vorbim despre cartea cu trei iezi? Liliac umed. Undeva, războiul… Punguța, Dănilă, Harap… Am crescut protejați de povești. Ficțiuni magice care ne-au ținut de cald. Plouă ca să crească poveștile…