Am fost un zevzec

,,Blestemul României ar fi ca după 20  - 25 de ani F.S.N. să se afle și la stânga și la dreapta eșichierului politic.” (Corneliu Coposu – aprilie 1990)

      În dialogurile mele cu scriitorul Aurel Podaru utilizam uneori (mai ales când ne înfierbântam pe marginea unor subiecte divergente) cuvântul ,,zevzec”. Era ca un fel de bumerang pe care îl aruncam asupra lui și el bineînțeles se întorcea spre mine dându-mi o ,,pălitură” de replică, de aceea moldovenească. Nu știu care din sensurile cuvântului în cauză, ne îmbujora conversațiile. Probabil că ne încânta și sonoritatea lui datorată celor două consoane ,,z” din structura lui.

   La acest apelativ  m-am tot gândit observând mișcările de pe scena noastră politică. PNL și PSD se pregătesc asiduu să joace împreună un bărbunc în piața publică, iar noi, de pe margine o să-i aplaudăm, o să le înmânăm buchete de flori pentru că au salvat ,,țărișoara” noastră, ,,România”, în cel mai curat stil caragialesc.

   La ultimele alegeri mi-am împărțit voturile între PNL și USR. Acum este firesc, să mai dau ,,sărutarea cea de pe urmă” (cum zice un preot consătean) și PSD-ului.

   Ar trebui să mă duc la mormântul lui Corneliu Coposu  și la cel al Doinei Cornea ca să-mi dea o dezlegare de ,,păcate”. Nu cred că o voi primi.

   Ar trebui să arunc cu ,,vitriol” în ochii unor repere pe care le prețuiesc, care îmi jalonează comportamentul civic: Sabin Gherman, Vladimir Tismăneanu, Tudor Chirilă, Cristian Pârvulescu, Cristian Tudor Popescu, Nicolae Manolescu, Ana Blandiana, Andrei Cornea, Andreea Pora, Gabriel Liiceanu, Tia Șerbănescu etc.

   Ar trebui să-i dau dreptate ,,Ambasadorului” Radu Banciu care ne îndemna să nu mergem la vot fiindcă repede vom fi dezamăgiți.

   Ar trebui să-mi trag câteva palme peste obraz deoarece în 10 august 2018 și în 10 august 2019 am participat la marile proteste de la București, prima dată fiind gazat de șapte ori.

   Are dreptate prietenul meu Aurel Podaru că sunt un zevzec. Trebuie să mă predau  și ca pe vremurile ,,roșii” să mă autodenunț.

   Și (aici conjuncție copulativă iterativă) iar  îmi aduc aminte de ceea ce îmi spunea tatăl meu, preotul Grigore Zăgrean, că probabil ,,poporului român comunismul i-a venit ca o mănușă”.

   Mai ieri, cu prilejul unui deces al unei rudenii, un actual liberal din zonă, îl admira cu religiozitate pe George Simion și îl regreta adânc pe Corneliu Vadim Tudor. ,,- Acum este momentul lui”, încerca să mă convingă Liberalul.

   La țară deruta politică este dezastruoasă. Majoritate locuitorilor sunt ,,șoșocari” și ,,auriști”. ,,Gogoașa patriotică” le-a umflat ,,gușa” la toți, iar cârcoteala împotriva UE este aproape generalizată cu binecuvântarea multor fețe bisericești.

   Ar trebui să-l duc cu mașina mea pe prietenul Aurel Podaru în Bistrița, în fața Prefecturii să-mi trag câteva palme sonore, urcat pe ,,macaroanele” alea roz din care țâșnește apă (un fel de havuzuri bacoviene moderne) și să strig tare ca să mă audă amicul meu  Ioan Blaga din Cociu (cu el am fost la demonstrațiile din 10 august 2018), că am fost un zevzec, dar că voi urma un tratament de ,,dezevzecare” ( cam forțat !).

   De la balconul Prefecturii, de unde în octombrie 1989, Nicolae Ceaușescu ,,folcloriza”, că doar atunci când ,,Va face plopul pere…” , va fi capitalism în România, ,,Umbra” (Grigore Alexandrescu) lui îmi va spune că a început să aibă dreptate. ,,- Mulțumim tovarășului nostru de nădejde Câțu și domnului Președinte că ne-au adus în familia noastră mare încă un partid. Degeaba v-ați lăsat ,,udul” (Ion Creangă), atunci în octombrie 1989, pe portretele noastre pe care le-ați abandonat prin WC-urile publice ale Bistriței. Noi renaștem, partidul nostru unic se consolidează. De când am fost ciuruit nu mai rezist la discursuri prea lungi, așa că vă las cu disc - jokey mei, Corneliu Vadim Tudor și Adrian Păunescu să vă încânte mobilizator cu Internaționala. La revedere, dragi tovarăși!”.