În aprilie
În aprilie,
din hora semințelor,
se cade în rod.
Mereu am perceput luna aprilie ca pe o durată de tranziție, între ultimele zvâcniri posibile ale iernii și instaurarea biruitoare a primăverii.
Aprilie este și luna ierbii care își scoate sulițele din teaca somnului hibernal. ,,Vine iarba” ne spunea poetul Ion Gheorghe. Ea acoperă obrazul pământului și se ivește chiar și acolo unde iarna a lăsat urme de biciuire a solului și aproape că aceasta a dispărut, ca părul de pe spatele unui cal ros de greutatea șeii.
Eminescian îți vine să te lași la rădăcina ei și să auzi ,,cum iarba crește.” (,,În zadar în colbul școlii”). Dacă faci această mișcare în liniștea unei nopți ,,susurul” creșterii ierbii ar putea fi sesizat dacă te dotezi cu un aparat de detecție poetică. Ai putea combina ascultarea ierbii cu extraordinara imagine vizuală din poezia ,,Liniște” a lui Lucian Blaga: ,,Atâta liniște-i în jur de-mi pare că aud/cum se izbesc de geamuri razele de lună.” Ai intra astfel în desfășurătorul unei terapii de exerciții de nemurire.
Aprilie mai este și luna așteptărilor. Ceea ce a fost plantat: arpagicul, usturoiul, cartofii, sau semănat: pătrunjelul, morcovii, mazărea, macrișul, fasolea etc. sunt așteptate să se ivească din pământ, să se înalțe și să întărească speranța de rod a celui care s-a ocupat de ele.
În așteptarea minunilor care se petrec în laboratoarele de sub brazde, îi dai dreptate poetei Ana Blandiana ,,că tot ce e firesc e miracol” și că ,,Această recunoaștere a miracolului natural este pentru mine definiția lui Dumnezeu.” (,,Cartea cu delfini”, Editura ,,Humanitas”, 2021, p. 94). Și poetul Tudor Arghezi în poezia ,,Har” spune cam același lucru: ,,Auzi?/Cartofii sunt lehuzi./Ascultă, harul a trecut prin ei/Virginal, candid și holtei,/Dumnezeiește.”.
Aprilie aduce cu sine căderile în rod desprinse din ,,ciuleandra” semințelor, ne va ,,săgeta cu o floare umărul” ( Emil Botta -,,Ordin”), ne va ,,porunci laconic” (Emil Botta) să ne oprim să ne minunăm de tainele cu rod ale naturii.
Adaugă comentariu nou