În apropiere de sărbătoarea Învierii, Mântuitorul ne arată care este adevărata mărire

Ce înseamnă să fii mare?cum înțelegem să fim mari? Și totuși când suntem mari cu adevărat?

Textul evangheliei:“În vremea aceea, luând pe cei doisprezece ucenici ai Săi, Iisus a început să le spună cele ce aveau să I se întâmple, zicând: iată  ne ducem sus în Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat căpeteniilor preoţilor şi cărturarilor; şi-L vor osândi la moarte şi-L vor da în mâna păgânilor, care-L vor batjocori; şi-L vor bate şi-L vor scuipa şi-L vor omorî, dar a treia zi va învia. Atunci au venit la Dânsul Iacob şi Ioan, fiii lui Zevedeu şi i-a zis: Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine. Şi Iisus i-a întrebat: ce voiţi să vă fac? Iar ei I-au spus: dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta şi altul de-a stânga Ta, în slava Ta. Dar Iisus le-a răspuns: nu ştiţi ce cereţi. Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu şi să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu? Iar ei au zis: putem. Iisus le-a zis atunci: Paharul pe care Eu îl beau, cu adevărat îl veţi bea, şi cu botezul cu care Eu Mă botez, vă veţi boteza; dar a şedea de-a dreapta şi de-a stânga Mea, nu-Mi este îngăduit să dau decât acelora pentru care s-a rânduit. Când au auzit ceilalţi zece, au început să fie mânioşi pe Iacob şi pe Ioan; iar Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis: ştiţi că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mai mari ai lor le stăpânesc; dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci care dintre voi va vrea să fie mai mare să fie slujitorul vostru; şi care va vrea să fie cel dintâi între voi să fie slujitorul tuturor, pentru că şi Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea viaţa preţ de răscumpărare pentru mulţi.” (Mc.10,32-45)

Ne aflăm în duminica a cincea din postul mare,iar în textul evangheliei ni se spune cum fii lui Zevedeu i-au cerut lui Iisus să le dea să stea unul de-a dreapta și altul de-a stânga în împărăția lui Dumnezeu.Mântuitorul le spune nu știți ce cereți-vrând să le arate și să ne arate că nu poți fi mare dacă primești ci numai dacă tu dobândești.Iar locurile de cinste noi ni le pregătim prin asumarea crucii.Mântuitorul de altfel ne și spune:,,care dintre voi v-a vrea să fie mai mare,să fie slujitorul vostru și care v-a vrea să fie cel dintâi între voi să fie slujitorul tuturor,pentru că și Fiul Omului n-a venit ca să i se slujească ci ca El să slujească și să-și dea viața ca preț de răscumpărare pentru mulți”Să mergem așadar foarte pe scurt la cele anunțate în titlul acestei meditații:    

     Ce inseamnă a fi mare?-orice om tinde spre locul de frunte acolo unde muncește și am putea spune că este o realitate încă de la crearea lumii.De la începutul istoriei ,oamenii au însetat după putere,după mărire.Adam a vrut să fie ca Dumnezeu și de atunci otrava pentru autopreamărire ,pentru dominare s-a strecurat ca un venin iar urmările ei sunt:invidie,trufie,rivalități,trădare,ură,neînțelegeri între oameni.A fost nevoie să coboare Dumnezeu la om pentru ca să ne arate adevărata mărire-Eu sunt în mijlocul vostru ca unul care slujește zice Iisus-pentru că Iisus este în mijlocul oamenilor,dar are ochi să le vadă necazul,are mâini întinse spre ajutor celor care sunt în nevoi,dar și inimă deschisă spre toți dar și putere și voință de a șterge orice lacrimă.                                            Cum înțelegem să fim mari?-când poruncim și alții execută,când țipăm și ceilalți se supun,când intrăm impunători în birou,iar ceilalți se pleacă în fața noastră,când ușile ni se deschid, nu noi ni le deschidem și exemplele ar putea continua.Dar această mărire este a celor orgolioși ,a non valorilor sau a dictatorilor.      

   Când suntem mari cu adevărat?-ești mare când șef fiind, poți să suporți critica.Când intrând în instituția unde lucrezi tu ești primul care saluți,nu aștepți să fii salutat.Ești mare când cel din preajma ta cu caracter nu-ți este incomod,ci dimpotrivă îți este un exemplu.Ești mare când în locul în care stai nu te vezi pe tine ci pe Hristos.Ești mare când poți să-i slujești pe toți.De aceea să nu uităm că la slavă la mărire ,la locuri de frunte se ajunge doar prin osteneală pentru că:,,mărire nu este aceea ce ți s-a dat ci ceea ce tu ai câștigat prin muncă.       

  Duminica aceasta este închinată și păcăinței din două motive:întâi pentru că l-a sfânta Liturghie în cea de-a doua evanghelie care se citește,ni se prezintă pocăința femei păcătoase,iar în al doilea rând,pentru sf.Maria Egipteanca,pe care biserica o prăznuiește totdeauna în duminica a cincea a postului mare,o altă femeie păcătoasă care s-a căit de păcatele pe care le-a făcut,întorcându-se la faptele bune ,la Dumnezeu.Din viața celor două femei am putea învăța despre icoana vieții lor care are două fețe:una întunecată a relelor purtări și alta luminoasă a pocăinței și a sfințeniei.Dacă ar fi să ne oprim la două concluzii a acestei cuvântări cred că acestea ar putea fi:    

   -adevărata mărire nu este aceea ce ți s-a dat ,ci ceea ce tu ai câștigat prin muncă.    

   - oricare ne-ar fi trecutul ,fiecare avem un viitor imaculat și depinde de noi felul în care alegem să ne trăim viața.Amin!