Meditaţie la Duminica a 5-a din Postul Mare

În apropiere de sărbătoarea Învierii, Mântuitorul ne arată care este adevărata mărire
Ce înseamnă să fii mare?cum înţelegem să fim mari? Şi totuşi când suntem mari cu adevărat?
Textul evangheliei:“În vremea aceea, luând pe cei doisprezece ucenici ai Săi, Iisus a început să le spună cele ce aveau să I se întâmple, zicând: iată ne ducem sus în Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat căpeteniilor preoţilor şi cărturarilor; şi-L vor osândi la moarte şi-L vor da în mâna păgânilor, care-L vor batjocori; şi-L vor bate şi-L vor scuipa şi-L vor omorî, dar a treia zi va învia. Atunci au venit la Dânsul Iacob şi Ioan, fiii lui Zevedeu şi i-a zis: Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine. Şi Iisus i-a întrebat: ce voiţi să vă fac? Iar ei I-au spus: dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta şi altul de-a stânga Ta, în slava Ta. Dar Iisus le-a răspuns: nu ştiţi ce cereţi. Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu şi să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu? Iar ei au zis: putem. Iisus le-a zis atunci: Paharul pe care Eu îl beau, cu adevărat îl veţi bea, şi cu botezul cu care Eu Mă botez, vă veţi boteza; dar a şedea de-a dreapta şi de-a stânga Mea, nu-Mi este îngăduit să dau decât acelora pentru care s-a rânduit. Când au auzit ceilalţi zece, au început să fie mânioşi pe Iacob şi pe Ioan; iar Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis: ştiţi că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mai mari ai lor le stăpânesc; dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci care dintre voi va vrea să fie mai mare să fie slujitorul vostru; şi care va vrea să fie cel dintâi între voi să fie slujitorul tuturor, pentru că şi Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea viaţa preţ de răscumpărare pentru mulţi.” (Mc.10,32-45)
Ne aflăm în duminica a cincea din postul mare,iar în textul evangheliei ni se spune cum fii lui Zevedeu i-au cerut lui Iisus să le dea să stea unul de-a dreapta şi altul de-a stânga în împărăţia lui Dumnezeu.Mântuitorul le spune nu ştiţi ce cereţi-vrând să le arate şi să ne arate că nu poţi fi mare dacă primeşti ci numai dacă tu dobândeşti.Iar locurile de cinste noi ni le pregătim prin asumarea crucii.Mântuitorul de altfel ne şi spune:,,care dintre voi v-a vrea să fie mai mare,să fie slujitorul vostru şi care v-a vrea să fie cel dintâi între voi să fie slujitorul tuturor,pentru că şi Fiul Omului n-a venit ca să i se slujească ci ca El să slujească şi să-şi dea viaţa ca preţ de răscumpărare pentru mulţi”Să mergem aşadar foarte pe scurt la cele anunţate în titlul acestei meditaţii: Ce inseamnă a fi mare?-orice om tinde spre locul de frunte acolo unde munceşte şi am putea spune că este o realitate încă de la crearea lumii.De la începutul istoriei ,oamenii au însetat după putere,după mărire.Adam a vrut să fie ca Dumnezeu şi de atunci otrava pentru autopreamărire ,pentru dominare s-a strecurat ca un venin iar urmările ei sunt:invidie,trufie,rivalităţi,trădare,ură,neînţelegeri între oameni.A fost nevoie să coboare Dumnezeu la om pentru ca să ne arate adevărata mărire-Eu sunt în mijlocul vostru ca unul care slujeşte zice Iisus-pentru că Iisus este în mijlocul oamenilor,dar are ochi să le vadă necazul,are mâini întinse spre ajutor celor care sunt în nevoi,dar şi inimă deschisă spre toţi dar şi putere şi voinţă de a şterge orice lacrimă. Cum înţelegem să fim mari?-când poruncim şi alţii execută,când ţipăm şi ceilalţi se supun,când intrăm impunători în birou,iar ceilalţi se pleacă în faţa noastră,când uşile ni se deschid, nu noi ni le deschidem şi exemplele ar putea continua.Dar această mărire este a celor orgolioşi ,a non valorilor sau a dictatorilor. Când suntem mari cu adevărat?-eşti mare când şef fiind, poţi să suporţi critica.Când intrând în instituţia unde lucrezi tu eşti primul care saluţi,nu aştepţi să fii salutat.Eşti mare când cel din preajma ta cu caracter nu-ţi este incomod,ci dimpotrivă îţi este un exemplu.Eşti mare când în locul în care stai nu te vezi pe tine ci pe Hristos.Eşti mare când poţi să-i slujeşti pe toţi.De aceea să nu uităm că la slavă la mărire ,la locuri de frunte se ajunge doar prin osteneală pentru că:,,mărire nu este aceea ce ţi s-a dat ci ceea ce tu ai câştigat prin muncă. Duminica aceasta este închinată şi păcăinţei din două motive:întâi pentru că l-a sfânta Liturghie în cea de-a doua evanghelie care se citeşte,ni se prezintă pocăinţa femei păcătoase,iar în al doilea rând,pentru sf.Maria Egipteanca,pe care biserica o prăznuieşte totdeauna în duminica a cincea a postului mare,o altă femeie păcătoasă care s-a căit de păcatele pe care le-a făcut,întorcându-se la faptele bune ,la Dumnezeu.Din viaţa celor două femei am putea învăţa despre icoana vieţii lor care are două feţe:una întunecată a relelor purtări şi alta luminoasă a pocăinţei şi a sfinţeniei.Dacă ar fi să ne oprim la două concluzii a acestei cuvântări cred că acestea ar putea fi: -adevărata mărire nu este aceea ce ţi s-a dat ,ci ceea ce tu ai câştigat prin muncă. - oricare ne-ar fi trecutul ,fiecare avem un viitor imaculat şi depinde de noi felul în care alegem să ne trăim viaţa.Amin!
Pr.Vasile Beni